ComenteazăCa o flaşnetă stricată, guvernanţii se tot jelesc că Bugetul naţional e pricăjit, că nu-s bani de pensii şi de salarii, darămite de mari investiţii, iar de o reală relaxare fiscală, spre a încuraja economia privată – nici vorbă. Ca atare, singura soluţie nu-i înc-o revoluţie, ci apăsarea în continuare a amărăştenilor – inclusiv a unor buticari, meşteşugari sau tarabagii mărunţi – cu taxe şi impozite. Sfidător, însă austeritatea la sânge şi cerbicia Fiscului continuă să vizeze doar zona privată – adică tocmai aceea datorită căreia economia mai respiră – ocolind, cu infinite menajamente, afaceri şi interese ale statului. Companiile naţionale şi regiile autonome au drept acţionar majoritar, chiar exclusiv, statul. Şi totuşi aici, în această zonă – de unde statul continuă să încaseze doar profituri derizorii, pentru că grosul banilor se duce pe salariile şi primele exorbitante ale clienţilor politici plasaţi în funcţii grase -, se petrece şi cea mai mare evaziune fiscală. Miliarde şi miliarde de lei, datorate CAS şi altor asemenea destinaţii publice, sunt reţinute din salarii, dar n-ajung unde trebuie, fără ca Fiscul să sesizeze Parchetul, iar evazioniştii să intre în puşcărie. Recent, a izbucnit un alt scandal, ca urmare a dezvăluirilor din mass-media. În timp ce statul măreşte impozitele pentru garsoniere şi apartamente, pentru alte mici valori imobiliare private, propriul său patrimoniu imbobiliar nu produce mai nimic pentru Bugetul public, fiind înregistrat cu valori infime sau chiar deloc. Din punctul de vedere al impozitului imobiliar, ditamai Palatul Parlamentului are o valoare zero şi nu achită un sfanţ. Sediul Guvernului figurează cu o valoare ridicol de mică, acolo, cam cât vreo două apartamente pricopsite. Imensul patrimoniu de vile şi palate, subevaluat şi gestionat de RAAPPS în aşteptarea unor privatizări cu cântec, ca atâtea altele, nu aduce nici el Bugetului sumele real cuvenite, ci doar nişte firfirici. De plătit impozite imobiliare, plăteşte prostimea.