Vă amintiţi anul 2009?
Toată ţara era cuprinsă de frenezia aniversărilor şi manifestărilor culturale. Ba la Alba Iulia se organiza un soi de carnaval, cu un lanţ uman care candida la Cartea Recordurilor, în care s-a prins şi preşedintele Băsescu, ba la Suceava acelaşi personaj citea ce scriseseră oile lui Flutur pe coasta muntelui, ori tundea un berbec, grăbindu- se să ajungă apoi tocmai pe Valea Doftanei, la Festivalul Caşcavelei. Autorităţile locale (primării, prefecturi, consilii judeţene portocalii) cheltuiau în neştire cu aceste zeci şi zeci de bâlciuri ad-hoc, spre a-i oferi băi de mulţime celui mai iubit (pe vremea aia) fiu al naţiunii, care, promiţând marea cu sarea, cerea un al doilea mandat, bântuind cu elicopterul şi coloane de maşini prin ţară.
Acele scene, la limita penibilului, le reia în aceste zile – păstrând, desigur, proporţiile, el e numai prim-ministru – Emil Boc. Din birocratul complet rupt de realitate, pentru care a merge în ţară însemna cel mult naveta Bucureşti – Cluj şi retur, a devenit de vreo lună un trotter remarcabil. Judeţ după judeţ, în unele de câteva ori, primesc vizita de lucru a înaltului oaspete. Programul oficial e obligatoriu. Fie că se rezumă la a tăia (sau, scoate, cum doriţi) niscaiva panglici, fie că e vreun briefing pe la prefectură, la el iau parte miniştri, secretari de stat, alţi trepăduşi guvernamentali. Deplasarea, de bună seamă, se decontează. Să nu uităm nici costurile suportate de SPP, de Jandarmerie (care mai are şi de frăgezit câte un protestatar) sau de autorităţile locale. Toată această mascaradă, păgubitoare pentru bugetul guvernului şi cel al autorităţilor locale, se petrece pentru o misiune de partid: Boc îşi face propagandă prin judeţe spre a fi reales preşedinte al PDL. Mă interesează prea puţin că astfel face o concurenţă absolut neloială, incorectă, celorlalţi doi candidaţi (Blaga şi Paleologu). De ce însă nu-şi acoperă cheltuielile din bugetul partidului, care oricum e alimentat de Bugetul de Stat? Pentru că pâinea şi cuţitul sunt la el.