Ce şanse le oferea diplomaţilor fie şi de la Oxford sau Cambridge, când 80 la sută din absolvenţi nu au acasă decât – dacă! – locuri de muncă subcalificată sau, mai curând, alternativa şomajului? Cum poate atrage cu 8-9 sute de lei pe lună – abstracţie făcând cele trei posturi de consilieri la Preşedinţie, pe care le-a pus pe masă – când mari concerne apusene îi recrutează încă din amfiteatre, tentându-i cu salarii de 10 ori mai mari? Cum să vină acasă, unde puţinele posturi bugetare sunt rezervate beizadelelor cu părinţi portocalii. Să se lase păcăliţi că e posibilă o concurenţă reală, profesională, într-o ţară minată de nepotism şi de corupţie? Întrebări la care prezidentul nu avea răspuns. Deseori se spune despre Traian Băsescu că e un bun comunicator.
Dacă e să judecăm după tonul şi gestica îndelung studiate ale discursurilor, aşa o fi. Dar e o comunicare de păcălici electoral. Un autentic bărbat de stat vorbeşte clar şi răspicat, nu ocolind adevăruri incomode, chiar dacă răspunderea pentru ele îi revine în bună măsură. Nu mi se pare că preşedintele nostru ar avea asemenea calităţi