ComenteazăPotrivit comunicatului, 85% dintre respondenți spun că au un salariu net lunar sub pragul de 5.000 de lei, iar în acest procent, circa 30% câștigă sub 3.000 de lei, ceea ce nu le permite să facă destule economii pentru vârsta pensionării. Alți 10% câștigă între 5.000 și 10.000 de lei lunar, iar restul de 5% – peste 10.000 de lei pe lună.
Cei mai mulți dintre respondenți (47%) consideră că ar trebui să aibă economii de până la 150.000 de lei (30.000 de euro) la momentul ieșirii la pensie, pentru a avea o bătrânețe lipsită de griji financiare. Alți 33% spun că ar trebui să aibă deoparte între 175.000 și 300.000 de lei (60.000 de euro), 15% ar vrea să aibă economii spre suma de 500.000 de lei (100.000 de euro), iar restul de 5% – peste acest prag.
Totuși, peste jumătate dintre respondenți ar vrea să poată economisi lunar între 250 și 500 de lei, 28% – între 500 și 750 de lei, 13% – între 750 și 1.000 de lei, iar 5% – peste 1.000 de lei.
Sondajul a fost efectuat în perioada 1-20 august, pe un eșantion de 920 de utilizatori de internet din România.
Peste 55 de ani, un loc de muncă se găsește foarte greu
Conform Alexandrei Colceru, specialist în comunicare la BestJobs, sondajul a fost făcut între utilizatorii site-ului, pe platforma BestJobs. Ei au fost nevoiți să răspundă inițial la două întrebări menite să îi trieze: ce vârste au și dacă muncesc sau nu, cei care au participat la studiu fiind, cu toții, angajați.
În cazul celor de peste 55 de ani, la întrebarea: „Cât de greu credeți că ar fi să găsiți un loc de muncă într-un domeniu nou?”, majoritatea au răspuns: „foarte greu” sau „destul de greu”.
Conform Alexandrei Colceru, „publicul este destul de echilibrat, sunt mai multe femei, într-o marjă de 5%, deci nu e o diferență foarte mare, iar ca împărțire pe vârste sunt echilibrați. Majoritatea au experiență de peste 5 ani, sunt senior în companii și entry level, începători, cu experiență între 0 și 2 ani”.
Sociolog: Ai nevoie de venituri suplimentare ca să supraviețuiești pensionării
Libertatea a discutat despre relevanța acestui studiu și tendințele pe care le indică acesta cu sociologul George Matu, asistent universitar asociat la SNSPA, în cadrul Departamentului de Sociologie și al Masteratului de Studii de Muncă și care și-a susținut recent doctoratul în acest domeniu. Deși Matu crede că studiul nu este relevant la nivel național, el este relevant pentru cei care sunt acum angajați.
Reporter: Considerați că principalul factor pentru care oamenii ar fi dispuși să lucreze după pensionare ar fi venitul mic? Din ce scrie în comunicat, avem de-a face cu oameni care au salarii sub 5.000 de lei.
George Matu: Mi se pare interesant că din prima frază avem o chestie: 6 din 10 nu au alte active financiare sau pensie privată, cumva înțelegându-se că e nevoie să ai și alte bunuri sau venituri ca să poți să supraviețuiești pensionării.
Într-o țară dezvoltată, veniturile din pensia de la stat ar trebui să fie suficiente ca să le asigure un trai decent, dar, da, principala problemă e legată de veniturile prea mici. Știm din datele despre salariul minim că avem cam 1,5 milioane de persoane pe salariul minim. Cei de aici sunt puțin deasupra salariului minim.
George Matu, sociolog:
Dar sunt destul de mulți sub pragul de 5.000 de lei, destul de apropiați de salariul mediu din România, cumva un nivel puțin mai ridicat. Probabil că are legătură și cu pensia, e interesant de văzut că ei se gândesc deja că la pensie nu vor avea resursele financiare. Și dacă ne uităm peste datele de la pensia medie, vedem că ea e undeva la 1.650 de lei, deci trebuie luate în calcul și acele pensii astronomice care fac această medie să crească.
Probabil că ăsta e unul dintre motivele pentru care aceste persoane se gândesc că vor fi nevoite să lucreze, cred că e mai degrabă o nevoie, nu o dorință de a continua să lucreze, deci lipsa resurselor financiare.
– Deci nu vorbim despre o flexibilizare a conceptului de pensie, că și-ar putea extrage un sens din asta, e mai degrabă o alegere pragmatică.
– Da, sunt persoane care își fac griji despre viitorul lor imediat, acele persoane de la 55, chiar de la 45 de ani pentru care începe să existe această îngrijorare.
Ceea ce nu-mi arată că aceste persoane sunt din acea categorie de persoane flexibile, care așa doresc ele, să lucreze după vârsta de 65 de ani, ci mai degrabă este o decizie legată de nevoia de bani pe care o vor resimți.
Pensionarul român – „sărac, se descurcă de la o lună la alta”
– Cum este, din punctul dumneavoastră de vedere, pensionarul român? Care este profilul lui?
– Probabil avem profiluri diferite. Avem undeva în jur de 5 milioane de pensionari și aproximativ un milion trăiesc cu pensia minimă. Deci, probabil, din start pensionarul român este mai degrabă sărac și se descurcă de la o lună la alta cu plata facturilor, a medicamentelor. Pensionarii români nu sunt ca pensionarii germani, care vin să ne viziteze țara, nu își permit excursii în afara țării, probabil nici nu știu când au fost ultima dată plecați din țară.
Cred că mai degrabă pensionarii sunt – și asta nu prea e în discuția publică – persoane care au muncit toată viața pe salariul minim, care din start nu le permite o viață decentă.
George Matu, sociolog:
– Avem în prezent o deschidere a companiilor către angajații vârstnici?
– Aș zice că nu. Adică nu știu dacă există neapărat o deschidere în sensul de a căuta în mod expres de a angaja persoane de peste 55 de ani, cred că mai degrabă companiile oferă oportunități de dezvoltare pentru persoanele care au studii superioare, care fac muncă de birou.
În domeniile în care e nevoie de muncă fizică – textile, construcții – acolo vârsta devine un impediment. Faptul că, fizic, nu mai ai același randament după o anumită vârstă ar putea fi văzut de angajatori într-o lumină negativă. Dar nu mi se pare că avem, la nivelul societății, o valorizare a persoanelor vârstnice față de un anumit nivel de experiență și înțelepciune.
Alegerea între salariu și pensie, „o mare nedreptate”
– Există tipuri anume de slujbe care ar putea fi potrivite pentru pensionari?
– Probabil că am putea să găsim locuri de muncă într-o anumită muncă de îngrijire. Ideal ar fi să nu lucreze, dar, dacă sunt în această situație, probabil ar fi anumite domenii sau o muncă pe care o prestează, dar care nu e remunerată, cum e munca de îngrijire – au grijă de vecinii din bloc, de pildă.
– Ar avea totuși de câștigat din alte puncte de vedere, dincolo de avantajele financiare?
– Mda, sunt destul de pesimist aici… Există, cu siguranță, o categorie de persoane care se mențin în activitate, își pun mintea și energia la contribuție, dar mi-ar plăcea să existe situația în care asta se întâmplă doar pentru că își doresc să facă asta, nu pentru că sunt nevoite.
Și, apropo de întrebarea referitoare la cum sunt văzuți pensionarii, la nivel politic, îmi aduc aminte că persoanele aflate la vârsta pensionării vor fi obligate să aleagă între salariu și pensie. Mi se pare că persoanele astea nu ar trebui să fie puse în această situație în care să aleagă între una și alta.
Mă gândesc la o învățătoare din mediul rural, unde nimeni nu vine să preia postul sau anumiți specialiști din domeniul medical care au zeci de ani de experiență și e nevoie de o perioadă de tranziție mai mare pentru a transmite toată experiența lor. Chestia asta cred că ar trebui să fie un fel de recompensă, să fie separate cele două, salariul și pensia. Mi s-ar părea o mare nedreptate să fie puși să aleagă.
Lucrătorii din agricultură, omiși de politicile publice
– Ce perspective au lucrătorii din agricultură?
– Cum studiul nu este reprezentativ la nivel național, ci pentru mediul urban, cel mai probabil, avem două categorii de persoane neincluse, cum sunt lucrătorii din agricultură, două milioane de persoane.
Poate o parte dintre ele își plătesc contribuțiile, dar probabil că, în ce privește generațiile mai tinere de agricultori, ne vom trezi cu ele la vârsta pensionării fără să aibă o plasă de siguranță, nici această pensie minimă care este oferită în România. Ele nu vor primi pensie de la stat și vor fi obligate să muncească, practicând o agricultură mai mult sau mai puțin de subzistență.
De asemenea, sunt persoanele care pleacă în străinătate în mod frecvent, o parte s-ar putea suprapune cu cele din agricultură, dar o parte, nu. În anumite state, sunt angajați prin contracte de contractors, un fel de PFA-uri, plătesc minimumul de contribuții, nu și cele de pensie. Numărul lor e greu de estimat, dar ele sunt în situația în care nu vor avea, mai mult ca sigur, un venit stabil din pensie.
Sunt categorii întregi de persoane pe care în general le omitem din politicile publice. Când discutăm despre pensie, ne uităm în general la angajați.