Roger Lewis crede că oamenii mereu veseli şi care văd lumea în roz sunt deseori dezamăgiţi sau văd distorsionat realitatea. Unii se îndoapă cu pastile şi merg la psihologi. Trăiesc fără să… trăiască de fapt. Iar când se întâmplă ceva rău, fie ignoră, dar sunt răniţi cu toate că nu arată, fie sunt distruşi pentru că lumea lor perfectă în care răul nu există a fost dată peste cap.
„”Optimiştii or trăi mai mult, dar pesimiştii sunt mai împliniţi!”, deoarece pesimiştii se bucură de lucruri mărunte uneori şi pentru că văd lumea în tonuri de gri, o pată de culoare îi poate face să sară în sus de bucurie, cu toate că ştiu că e vorba despre ceva trecător şi lucrurile vor reveni la banalitatea de dinainte. Pesimiştii sunt mai realişti, au picioarele pe pământ, sunt mai greu de distrus, deşi pare paradoxal.