România avea, la începutul acestui an,
22,17 milioane de locuitori înregistraţi oficial după domiciliu. Dar în România
există zeci de localități pustiite. Sunt localități lipsite nu doar de suflete
omenești, ba și de orice fel de imobil. Sunt localități fictive, nefuncționale,
nelocuite vreodată sau parasite demult, dar care încă apar menţionate în
registrele naţionale. Figurează că sunt administrate și au inclusiv coduri
poștale.
Libertatea vă prezintă 10 dintre aceste orașe fictive, cu un scurt istoric al…înființării și desființării lor.
Geamăna, județul Alba. Locuitorii goniți de deșeurile de la mina de cupru
Satul e acoperit de deşeuri provenite
de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Localnicii au fost obligaţi să se
mute pentru a scăpa de invazia sterilului, care în timp le-a acoperit biserica
și le-a înghiţit cimitirul. Schimbarea la faţă a zonei a început în anul 1977,
când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul exploatării de cupru de la Roşia
Poieni. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000
de persoane! Acum, micuta localitate a devenit un loc special pentru fotografi
și pentru cei care se aventurează să obțină cele mai bune imagini pentru
documentare.
Lindenfeld, județul Caraș-Severin. Orașul coloniștilor germani din Boemia
Situat în Munţii Semenic, la o
altitudine de 1.122 de metri, satul a rămas fără niciun locuitor în 1998,
atunci când Paul Schwirzenbeck, care, la 83 de ani, şi-a găsit sfârşitul
într-un accident de maşină. Lindenfeld a fost înfiinţat de pemii germani
(coloniști veniți din Boemia) în 1828. În 1924 avea 230 de locuitori, dar după
Al Doilea Război Mondial mulţi au fost deportaţi în Siberia. Marea depopulare a
început în perioada comunismului, când mai întâi unii locuitori au coborât în
Caransebeş. Toate casele sunt părăsite, geamurile sunt sparte, iar crucile
mormintelor sunt putrezite. Doar biserica a fost salvată. Și există semnale ca
urbea să fie pusă din nou pe picioare.
Alexandru Ioan Cuza, județul Călărași. La 35 de la desființare, are cod poștal
Doar ruinele bisericii mai stau
mărturie că localitatea a existat cu adevărat. Aici trăiau peste 100 de
familii, într-un orășelul care a fost înființat în 1921 de mocanii veniți din
Dâmbovița și de la Câmpulung Muscel. Cu toate acestea, la aproape 35 de ani de
la desființarea fizică a localității ea apare în statisticile oficiale și are
cod poștal, 915201. Localitatea a apărut sub numele de „Principele
Nicolae” în perioada interbelică și a primit numele actual în 1948 la
instaurarea regimului comunist. Conform ANSVSA, localitatea figura în 2013, în
registrele veterinare cu 2281 de ovine, 107 caprine și 237 porci, probabil
aparținând unei feme.
Huștiu, județul Galați. Localnicii strânseseră bani pentru stâlpii de curent, dar i-au confiscat comuniștii
Una dintre localităţile fantomă se
numeşte Huştiu şi este în judeţul Galaţi. Din satul atestat documentar în
vremea domniei lui Ştefan cel Mare a rămas doar codul poştal și o troiță ruptă,
putrezită și arsă de soare. Nu mai există absolut nimic, nici măcar pietrele de
temelie ale caselor. În sat s-a trăit, până în ultima zi, fără curent electric
şi fără drum pietruit. Degeaba au încercat localnicii să aibă lumină. Au strâns
bani pentru stâlpii şi cablurile electrice, dar comuniştii n-au fost de acord
și au confiscat totul. Acum în Huștiu mai e doar teren arabil. Ultimul locuitor
al satului a fost Alexandru Huştiu, descendent al neînfricatului căpitan de
steaguri.
Pădureni, județul Bihor. Ultimul locuitor a murit acum 3 ani
Aflată la 8 kilometri de Marghita, cam
pe unde se agaţă harta judeţului în cui, Pădureni este prima localitate-fantomă
din Bihor. Somogyi Iosif, ultimul locuitor a încetat în viaţă în urmă cu trei
ani, lăsând pustie singura gospodărie rămasă în picioare. Înfiinţat în 1914 de
gospodari atraşi de pretutindeni de preţurile mici ale terenurilor, satul şi-a
dus viaţa după propriul ritm, dictat de munci agricole, nunţi şi înmormântări.
La sfârşitul anilor 60 aşezarea număra 30 de case cu peste 100 de locuitori,
majoritatea maghiari. În 2013, în registrele zootehnice, localitatea figura cu
5 bovine şi 364 ovine.
Bădila, județul Argeș. Unchiul presupusei amante a lui Silvio Berlusconi a fost ultimul care a părăsit satul
La recensământul din 2011 satul avea un singur locuitor: Gheorghe Toader, unchiul Ioanei Vișan, presupusa amantă a italianului, Silvio Berlusconi. Trăia izolat, fără apă curentă și fără electricitate. Primii oameni au decis să plece din sat în urmă cu 19 ani, dar Gheorghe nu voia să părăsească casa părintească. Până la urmă a plecat în Spania, la muncă, la frații lui. A lăsat în urmă zeci de case părăsite în care mișunau serpii și pe care le mai vizitează acum doar mistreții și urșii. Acum muncește într-un abator din Anglia.
Povestea lui a apărut în Libertatea.
Plăiețu, județul Prahova. Satul de sub apă
Există o legendă care spune că satul a
luat naştere după ce un oier şi mama acestuia au trecut munţii din Transilvania
spre Ţara Românească, într-o iarnă geroasă. Nemaiputând să înainteze, s-au
stabilit acolo. Din 1980 localitatea a fost acoperită de ape odată cu
construirea barajului de la Frăsinet și formarea lacului Măneciu. Aproximativ
100 de oameni, au decis, însă, că viaţa lor nu poate fi în altă parte decât în
preajma munţilor şi s-au stabilit dincolo de baraj. După construirea barajului
Măneciu, satul Plăieţu a rămas, totuşi, în legea organizării administrativ
teritoriale ca parte a comunei Măneciu.
Grabicina de Sus, județul Buzău. A rămas doar biserica, unde se mai țin slujbe pentru morți
Satul a dispărut din cauza
alunecărilor de teren, iar majoritatea locuitorilor s-au mutat în vatra noului
sat Golu Grabicina, aflat la 2 kilometri distanță. La recensământul din 2002,
satul număra doar 3 locuitori, dar 8 ani mai târziu nu mai exista nimeni! Aici
au mai rămas doar terenuri agricole, zeci de copaci, dar și o biserică, care
încă mai e folosită din când în când. „Oamenii au lăsat biserica în
picioare, unde se mai ţin slujbe pentru morţii care sunt îngropaţi acolo”,
spune Traian Răican, primarul comunei Scorţoasa, pe teritoriu căreia figura
cătunul dispărut.
Bran, județul Iași. Căsuța de pe dig, ultima din localitate
Perimetrul vechii localități
delimitează un teren viran, fără construcții, din vechea vatră a satului nu mai
sunt vizibile nici o construcție care să ateste existența localității. Branul
s-a destrămat, practic, când a fost construit digul peste Prut. Margareta
Turlui a fost ultima locuitorare a localității, și-a făcut o căsuță pe dig, dar
n-a scăpat de furia apelor și s-a mutat la câțiva kilometri. Acum totul e
pustiu, chiar dacă pe vremuri erau peste 50 de case. În 1980 lumea a început să
plece din Bran, mai eram 10 locuitori și cam 30 de case în picioare. Acum, Bran
figurează pe hartă, are cod poștal, dar zero locuitori.
Cucu, județul Satu Mare. Un cimitir și, din când în când, lumânări aprinse
Pe 14 mai 1970, apele Someșului au
reușit să șteargă de pe fața pământului satul Cucu. Cinci oameni au murit
atunci, iar marea majoritate a caselor au fost luate de șuvoaie. Ce a rezistat
torentelor nu a supraviețuit însă buldozerelor comuniste, stopând astfel orice
tentativă de renaștere a cătunului. În Cucu au rămas doar cimitirele ale căror
morminte sunt îngrijite de nepoții sau rudele celor decedați. Dar oamenii din
saltele apropiate mai vin în Cucu doar la celebrarea Luminatiei (Ziua Mortilor)
atunci când aprind câte o lumânare.