Jailah Silguero, în vârstă de 10 ani, era cea mai mică dintre cei patru copii ai familiei. Alintată „baby” de tatăl ei, copilei îi plăcea să meargă la școală și să-și vadă prietenii.
Cu o seară înainte de atac, Jailah îi spusese tatălui ei, Jacob Silguero (35 de ani), că ar vrea să stea acasă marți. Era neobișnuit să nu vrea să meargă la școală, însă dimineața s-a răzgândit, spune Silguero. Așa că fata s-a îmbrăcat și a mers la școală ca de obicei. Pentru ultima dată însă.
Nu pot să cred că i s-a întâmplat asta fiicei mele, bebelușului meu. Întotdeauna mi-a fost teamă să pierd un copil.
Jacob Silguero:
Pentru frații fetiței e însă și mai greu să accepte pierderea. „Ei doar își vor sora înapoi”, mai mărturisește tatăl.
Două verișoare „atât de apropiate”
Jackie Cazares și Annabelle Rodriguez erau verișoare în aceeași sală de clasă la școala primară Robb. Jackie, care a avut Prima Împărtășanie în urmă cu două săptămâni, era o fire foarte sociabilă, a spus Polly Flores, mătușa ei.
„Ea era deschisă. Ea trebuia să fie întotdeauna în centrul atenției. A fost mica mea divă”, a spus Flores.
Verișoara ei Annabelle, un elev model, era mai tăcută. Cele două fetițe erau apropiate, atât de apropiate, încât sora geamănă a lui Annabelle, care învăța acasă, „a fost întotdeauna geloasă”, a mai spus Flores.
Fetița „plină de viață”
Amerie Jo Garza era un copil prietenos care iubea Play-Doh. Amerie Jo era „plină de viață, glumeață, mereu zâmbitoare”, după cum o descrie tatăl ei, Alfred Garza, într-un scurt interviu telefonic, pentru NYT.
Nu vorbea foarte mult despre școală, dar îi plăcea să petreacă timpul cu prietenii la prânz, la locul de joacă și în timpul recreerii. „Era foarte sociabilă. Vorbea cu toată lumea”, spune tatăl ei.
Familia pierduse deja mai mulți oameni dragi în ultimii doi ani, din cauza pandemiei de COVID.
„În sfârșit aveam o pauză, nimeni nu a mai murit. Apoi s-a întâmplat asta”, a mai spus tatăl fetei.
Garza, care lucrează la un dealer de mașini second hand din Uvalde, a spus că se afla în pauza de prânz când soția l-a sunat că nu poate să-și ia fiica din școală pentru că era închisă.
„M-am dus direct acolo și am găsit haosul”, a spus el. Bărbatul își amintește că a văzut mașini oprite pe străzi, părinți care încercau disperați să intre în școală pentru a-și găsi copiii și mașini de poliție peste tot.
La început, bărbatul nu a crezut că cineva a fost rănit. Apoi a auzit că au murit copii și timp de câteva ore, a așteptat să afle vești despre fiica lui.
A fost „în stare de șoc” când a primit vestea, iar când a ajuns acasă, a început să se uite la pozele ei. „Am început să plâng și să jelesc”, a mai mărturisit Garza.
„De ce copiii?”
Jose Flores avea un tricou roz cu mesajul: „Băieții duri poartă roz”. Bunicul său, George Rodriguez, l-a numit „micuțul meu Josesito”, iar în portofel ține o fotografie a băiatului.
Rodriguez, care și-a pierdut și o nepoată în timpul atacului de marți, a participat la consiliere la centrul civic din Uvalde, dar a spus că prea puțin i-a alinat durerea.
„Erau copii frumoși și inocenți”, spune bunicul lui.
Coleg cu Jose Flores, era și Xavier Lopez. Copilul de 10 ani a făcut lista de onoare în ziua în care a fost ucis. Era nerăbdător să vină acasă și să împărtășească vestea celor trei frați ai săi, dar a decis să rămână la școală să se uite la un film și să mănânce floricele cu colegii săi de clasă, au mărturisit bunicii lui.
Xavier juca baseball și fotbal și avea și o prietenă la școală cu care vorbea la telefon.
Bunicul său, Leonard Sandoval, în vârstă de 54 de ani, încă încearcă să înțeleagă ce e de neînțeles: „De ce? De ce el? De ce copiii?”.
„Un băiat special”
Manny Renfro își descrie nepotul în vârstă de 9 ani, Uziyah Garcia, ca fiind un „băiat special, special” care iubea jocurile video, fotbalul și aducea bucurie familiei lor.
„Sunt îndurerat. Nu dorm. Nu mănânc”, a mărturisit bărbatul, pentru NYT.
Când familia lor a fost anunțată marți de autorități că Uziyah se numără printre victime, mama lui „a plâns și a tot plâns”, iar toată familia a fost devastată, a mai spus Renfro.
„Am plâns. Era doar un copil obișnuit”, mai spune el.
Două profesoare, printre victime
Irma Garcia, o profesoară care preda de peste 20 de ani, era mereu cu zâmbetul pe buze și-i plăcea să facă glume la adunările din Uvalde. La petreceri, femeia cânta melodiile rock clasice preferate și-și ajuta nepotul, John Martinez, la teme. Așa o descriu familia și apropiații ei.
„Ea a fost mereu optimistă cu privire la orice și atât de iubitoare cu oamenii din viața ei”, a spus Martinez, un student de 21 de ani la Universitatea de Stat din Texas, pentru NYT.
Când autoritățile au intrat în sala de clasă la câteva momente după atac, „i-au găsit trupul acolo, îmbrățișând copiii până la ultima ei suflare”, spune Martinez.
Tânărul adaugă că Garcia s-a comportat cu elevii ei ca și cum i-ar fi fost propriii copii, așa că a fost ușor pentru cei dragi să-și imagineze cum și-ar risca viața pentru ei.
Nu doar Irma Garcia, dar și Eva Mireles iubea copiii și profesia ei. Ea este cea de-a două profesoară ucisă în atacul armat și avea în jur de 40 de ani. Vecinii au descris-o ca pe o persoană bună, care de obicei zâmbea.
„Ea a reunit cartierul. Îi iubea pe acei copii”, a spus vecinul său Javier Garcia, 18 ani.
Un văr de-al ei, Joe Costilla, în vârstă de 40 de ani, a povestit că în afara serviciului, Evei Mireles îi plăcea să alerge maratoane și era foarte atletică.
„Stăteam mereu împreună, făceam grătare, era o persoană minunată”, a spus el, în timp ce-și stăpânea lacrimile.
21 de oameni, dintre care 19 copii și doi adulți, au fost uciși în atacul asupra școlii primare Robb comis de Salvador Ramos, un tânăr de 18 ani care și-a executat și bunica, înainte de a comite masacrul. Motivele atacului încă nu sunt cunoscute.