„Aveam atacuri de panică imediat ce venea noaptea. Nu puteam să dorm. Simțeam că oricând cineva îmi va sparge ușa, pentru că obișnuiau să intre în casele oamenilor pentru a-i ucide”, spune Kerling Coronado, care este căsătorită cu unul dintre foștii membri ai bandelor.

Așa arăta viața în orașul Sabaneta, în urmă cu aproape un deceniu. Acum, orașul este considerat o insulă de calm în țara sud-americană care se confruntă de ani cu penurie de alimente și violențe. 

Schimbarea a apărut după ce familia Vollmer a decis să-și folosească averea pentru a investi în comunitate. În loc să plece din țară, familia Vollmer a creat programul „Alcatraz”, care deși este renumit după celebra închisoare din care nimeni nu a evadat, a oferit oportunități unor oameni care nu vedeau alte soluții în afară de acte de violență. 

În cadrul Alcatraz, infractori puteau să găsească un loc de muncă, într-o fabrică de rom. Până acum, 216 membri ai bandelor au făcut parte din program, iar 70% dintre ei au renunțat ulterior la infracțiuni. Ba mai mult, 100 au și fost angajați în compania care produce romul Santa Teresa, care a ajuns să fie premiat în alte țări. 

Luis Oropeza, în vârstă de 32 de ani, se numără printre cei care și-au schimbat radical viața. Lider al unei bande, el a comis prima crimă la 16 ani și își folosea locuința pentru a-i ascunde pe cei pe care îi răpea, de multe ori pentru răscumpărare. Acum, casa lui a devenit un birou pentru afacerea de distribuție a romului. 

„Cerem atât de multor oameni să ierte”

„Vrem să folosim această oportunitate de afaceri pentru a arăta că este posibilă o altă cale”, spune, la rândul lui, Luis Oropeza.

Oropeza și-a pierdut și el rude din cauza rivalității dintre diferite bande. Unul dintre frații săi a fost împușcat de 200 de ori în față, iar altul a fost decapitat. „Ori ei, ori tu”. Așa funcționau lucrurile în Sabaneta, își amintește și Gregorio Oropeza, un alt frate al lui Luis, și el fost membru al unei bande.

Acum, oamenii lucrează pentru Vollmer, căruia nu i-a fost mereu ușor să accepte să lucreze cu infractori. Un prieten de-al său a fost și el ucis. 

„Cerem atât de multor oameni să ierte. Când a venit rândul nostru nu am putut să spunem «nu»”, spune actualul director al fabricii de rom. 

Destrămarea bandelor locale a redus semnificativ furturile și amenințările cu răpirea la adresa proprietarilor și angajaților companiei, spune Vollmer. 

După ce Alcatraz s-a extins în penitenciarele din toată țara, în 2007, directorii fabricii au reușit să stabilească relații cu șefii interlopi, o modalitate prin care compania a scăpat de taxele de protecție cu care se confruntă proprietarii celor mai multe afaceri din Venezuela.

O abordare diferită față de cea a Guvernului

După ani de eforturi de reeducare, membrii bandelor încearcă acum să se revanșeze față de orașul pe care l-au terorizat cândva. Astfel, oamenii lui Oropeza creează o companie care va distribui produsele și se vor implica în renovarea unei școli și a unei biserici.

Scopul programului Alcatraz de a oferi oportunități financiare și pregătire psihologică pentru criminali contrastează puternic cu încercările alternative ale Guvernului venezuelean de a tolera sau extermina infractorii, constată sursa citată.

O consecință a acestei abordări a autorităților este aceea că bandele din țară au devenit tot mai mari și mai coordonate, remarcă sociologul Veronica Zubillaga, adăugând că într-un stat în care se estimează că trei din patru persoane trăiesc în sărăcie extremă, criminalitatea poate fi una dintre puținele opțiuni disponibile tinerilor din cartierele sărace.

Un bărbat și un băiat merg cu bicicleta pe lângă o pictură murală care îl înfățișează pe fostul președinte venezuelean Hugo Chavez, în orașul său natal Sabaneta. Foto: Profimedia

Cel mai mare producător de rom din Venezuela

Santa Teresa este acum cel mai mare producător de rom din Venezuela, depășind în acest an vânzările de dinainte de pandemie. Produsul său emblematic, un rom denumit 1796, a câștigat mai multe premii și este disponibil în barurile high-end din întreaga lume, datorită unui acord de distribuție cu gigantul Bacardi.

În anii 2000, când sute de familii sărace i-au invadat proprietatea cu sprijinul guvernului, Vollmer a oferit o parte din terenul său pentru o inițiativă ce viza construcția de locuințe sociale. Astfel, Santa Teresa a scăpat de expropriere, iar omul de afaceri a reușit să construiască relații importante cu guvernul lui Hugo Chávez, care era atunci președintele țării.

Un parteneriat puțin probabil de anticipat, în condițiile în care Vollmerii sunt descendenți ai eroului independenței Simón Bolívar, simbolul elitelor despre averea cărora Chavez spunea că aparține poporului.

Colaborarea lui Vollmer cu Chávez și apoi cu succesorul său, Nicolás Maduro, a fost criticată de mulți dintre apropiații lui, care l-au acuzat că a ajutat un guvern despre care spun că a distrus democrația și a comis grave încălcări ale drepturilor omului.

În replică, Alberto Vollmer susține că este mai ușor să critici din exil decât să încerci să creezi schimbări pozitive din Venezuela.

 
 

Urmărește-ne pe Google News