Potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2011-2014, sporurile minime pe care angajatorii sunt obligaţi să le acorde sunt următoarele:
Pentru condiţii deosebite de muncă (grele, periculoase, penibile): 10% din salariul de bază.
Pentru condiţii nocive de muncă: 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate.
Pentru ore suplimentare, ore lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale, ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite: spor de 100%.
Pentru vechime în muncă: după primii 3 ani se acordă un spor de minimum 5% din salariul de bază; peste 20 de ani, sporul acordat poate ajunge la maximum 25% din valoarea salariului de bază.
Pentru lucrul în timpul nopţii se acordă obligatoriu un spor reprezentând 25% din salariul de bază.
Pentru exercitarea şi a altei funcţii se poate acorda un spor de până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite; cazurile în care se aplică această prevedere şi cuantumul exact al sporului se stabilesc prin negocieri la contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi.
Salariaţilor trimişi în delegaţie li se decontează cheltuielile efectuate cu transportul, cazarea şi asigurarea de sănătate. Li se acordă şi diurna de deplasare (nivelul minim e stabilit prin actele normative aplicate în instituţiile publice).
Pot fi incluse în salariu
Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional cere angajatorilor “să acţioneze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază” (mulţi angajatori au făcut deja acest lucru).
Cu două excepţii: sporurile pentru condiţii deosebite de muncă şi cele pentru condiţii nocive; acestea nu se includ în salariul de bază şi nu se mai acordă din momentul în care se normalizează condiţiile de muncă (în sensul că nu mai sunt grele, periculoase, penibile sau nocive).