ComenteazăÎn iunie 2014, întreaga lume a urmărit cu sufletul la gură evenimentele de la orfelinatul Antoșka din Kramatorsk. Orașul era sub ocupație rusească, personalul a încercat să salveze copiii și a amenajat un adăpost subteran.
Însă bombardamentele ruse de atunci au fost atât de puternice, încât copiii, cu vârste de la câteva luni până la 4 ani, au fost scoși din subsol. Romanov a încercat să evacueze copiii, dar operațiunea a eșuat, iar copiii și personalul au fost luați ostatici și puși pe o listă pentru a fi duși în Rusia. Autoritățile ucrainene, dar și internaționale, au făcut demersuri pentru eliberarea lor. În cele din urmă, discuțiile au deblocat situația, iar micuții au putut merge la Harkov.
Coșmarul exploziilor s-a repetat în 2022
În dimineața zilei de 24 februarie din acest an, la Kramatorsk, ca și în multe orașe din Ucraina, s-au auzit explozii. Anatoli Romanov știa foarte bine ce ar putea însemna acest lucru pentru minorii din instituția sa, care sunt majoritatea copii cu dizabilități de dezvoltare, dificil de transferat.
„Administrația m-a sunat și a transmis să pregătesc copiii pentru evacuare. Inițial, direcția de mișcare a fost stabilită spre partea de vest a țării. Dar, când i-am sunat pe colegii mei din Rivne și Lviv, s-a dovedit că pot lua doar 20 de copii. Aveam 78. Nu aveam să-i separăm”, spune medicul Anatoli Romanov.
Prin urmare, Romanov a ales să meargă la Sviatogorsk. „Acolo era liniște, centrul într-o pădure de pini, fără dotări militare în apropiere”, explică Romanov.
Sentimentul de liniște a dispărut însă pe 13 martie, când și Sviatogorskul a fost bombardat.
„Avioanele rusești au urlat pe cer, obuzele au căzut aproape de noi. Dimineața au primit ordin de evacuare urgentă”, își amintește Anatoli Romanov.
Angajații Antoșka au luat copiii și au încărcat lucrurile necesare în autobuze. Ținta era gara Kramatorsk, bombardată de trupele ruse pe 10 aprilie. Acolo li s-a promis că vor fi întâmpinați de voluntari care îi vor însoți la Cernăuți pentru a avea grijă de copii.
Cum să împarți 13 angajați la 75 de copii mici?
Romanov dispunea de doar 13 angajați pentru cei 75 de copii mici.
„Cu câteva minute înainte de a ajunge în gară, ni s-a spus că nu vor fi ajutoare. Eram îngrozit. Cum să facem atâta drum, fiecare cu 5-6 bebeluși în brațe? Atunci am decis să caut voluntari printr-un anunț la stația de amplificare a gării: «Căutăm femei care să țină copii în brate!»”, explică directorul orfelinatului.
Asistenta mea a fugit și a început să le întrebe pe femeile de pe peron dacă vor să meargă cu noi, cu autobuzele, la Cernăuți. Le-am promis că le ajutăm cu cazare și că, acum, avem nevoie de mâinile lor! Când am urcat în tren, aveam deja 30 de femei voluntare cu noi.
Anatoli Romanov, directorul orfelinatului Antoșka:
Au călătorit timp de 36 de ore. Grupul a și schimbat o dată trenul.
Fiecare femeie avea în grijă trei copii în același timp, care trebuiau schimbați, hrăniți și să le fie administrată și medicamentația, unde era cazul.
Copiii au ajuns cu bine la un orfelinat din raionul Cernăuți, o clădire cu patru etaje de pe teritoriul mănăstirii de călugărițe din satul Molnîția.
„Câteva dintre femeile care ne-au ajutat întreabă dacă pot lua un copil acasă, imediat. Trebuie să le explicăm că, în ciuda războiului și a făptului că soarta ne-a adus la sute de kilometri de casă, totul trebuie făcut după procedurile legale”, a încheiat Anatoli Romanov.
Foto: EPA/ Orfelinatul din Kramatorsk, 2014