ComenteazăCând, proaspăt uns preşedinte al Curţii Constituţionale, fostul sfetnic prezidenţial Augustin Zegrean a declarat că, sub ciocanul său de şedinţă, CCR va fi o “instituţie politico-juridică”, am crezut că, de emoţie, l-a luat gura pe dinainte: ce să aibă Constituţia cu jocurile politice? M-am înşelat. Miercuri, cinci judecători ai Curţii, în cap cu Zegrean, detaşaţi acolo de Puterea portocalie, au justificat înverşunarea cu care aceasta se luptase, chiar forţând procedurile, să le obţină posturile şi să constituie un grup majoritar în instituţia care ar trebui să fie gardianul suprem al Legii fundamentale a ţării şi al Drepturilor Omului.
Votul din CCR n-a fost fraudat, ca în Parlament. Este “doar” cinic şi aparţine unor magistraţi “vopsiţi” politic şi fără grija zilei de mâine, la adăpostul a sute de milioane de lei stoarse tot de la contribuabili. Aud de la nişte idioţi că deciziile CCR nu pot fi comentate, că-s un fel de “Crede şi nu cerceta”, sub ameninţarea unui “proces al maimuţelor”. Ba pot şi trebuie să fie comentate, nu-s Biblia, iar juzii nu-s dumnezei. Mai ales când, citindu-le curriculum-vitae, constaţi că, de regulă, nu-s corifei ai Dreptului, ci nişte foşti juris-consulţi pe la întreprinderi oarecare, pricepuţi în falimente şi în fiscalitate, sau avocaţi de provincie. Fără o operă ştiinţifică solidă, fără temelie de constituţionalişti. Ci remarcaţi mai ales prin cariere politice. Cum se şi exercită.