Ospatarita in ‘Mica Romanie’

In Castellon sunt o suta de mii de romani. O suta de mii de povesti, cele mai multe neterminate, incepute  intr-un colt de Romanie. Irina Popescu, de 27 de ani, o olteanca plecata de acasa acum cinci ani, incearca aici sa dea destinului ei si al baietelului sau un alt sens, o alta forma. Incearca sa ia totul de la capat, sa scrie pagini de viata la care in Slatina, locul ei natal, nici nu ar fi indraznit sa gandeasca.

Romanii sunt ceva aparte aici, in Castellon, Spania. Au reusit, in timp, sa isi ofere unul altuia un loc de munca, o idee de afacere sau macar un sfat. S-au ‘tras’, cum se spune, unii pe altii pe pamant spaniol. Povestea Irinei e oarecum simpla, la fel ca a tuturor celor veniti de departe in provincia valenciana. La doar 22 de ani, pe cand pustiul ei, Ionut, avea doi anisori, a primit o oferta irezistibila sa lucreze intr-un restaurant din Castellon deschis de o familie de bucuresteni care si-a lasat amintirile in Crangasi, printre blocurile cenusii ale copilariei. Fara sa stea pe ganduri, tanara si-a facut valiza, si-a luat copilul si a plecat in Spania.

A ‘aterizat’ in localul ‘Valencia’, pentru ea o mica Romanie, poate chiar un colt din Slatina, asa cum ii place fetei sa creada, atata vreme cat patronii – Diana si Claudiu Danciu – sunt romani, clientii la fel, iar bucataria este invaluita in miresmele sarmalutelor cu mamaliguta, ale puilor la ceaun, mititeilor, fripturilor la gratar sau ale supelor si ciorbelor romanesti.

„As ramane aici o vesnicie”

Au trecut cinci ani si pentru Irina lucrurile par sa se fi schimbat complet. Nu traieste pe picior mare, dar se descurca bine. ‘Am plecat de la un serviciu amarat, de pe urma caruia castigam cu greu trei milioane de lei, asa cum erau banii atunci. Acum, ca ospatarita, lucrez noua ore pe zi, cu o pauza de cinci ore, si iau 900 de euro. Sunt bani, nu? Pot sa-mi platesc datoriile, chiria apartamentului si sa mai pun ceva deoparte. Aici am gasit o cu totul alta viata. Daca s-ar putea, nu m-as mai intoarce in Romania, macar pentru fiul meu. As ramane aici o vesnicie…’, spune tanara, a carei figura e in permanenta luminata de un zambet primitor.

„Mi-am vazut parintii o data in cinci ani”

Singurul mare regret al Irinei este ca nu-si poate vedea parintii atat de des pe cat ar vrea. Inca nu-si permite sa se urce lunar in avion si sa se duca acasa, la Slatina, unde a fost ultima oara in februarie, anul acesta. ‘Ma sacrific, ce sa fac? Am doua servicii, unul aici, in bar, altul intr-o discoteca, unde lucrez tot ca barman. Mi-am vazut parintii o data in cinci ani, dar nu am incotro? Trag tare, sa fac si eu un cheag’, ne spune Irina intre doua comenzi ale unor zidari, care, dupa o zi istovitoare de munca, venisera sa ia o cina pur romaneasca.

Irina Popescu

Data nasterii: 1981
Locul nasterii: Slatina
Data cand a parasit Romania: 2003
Domiciliul actual: Castellon
Tara de adoptie:  Spania

Urmărește-ne pe Google News