Autorităţile se jeluiesc ca nişte babe neputincioase. Zilnic, adolescenţi şi tineri ajung buimaci şi chiar în comă la spitalele din marile oraşe. Cauza? Intoxicaţii grave, după ce au fumat aşa-zise buruieni şi substanţe etnobotanice, vândute liber, ca la tarabă, într-o reţea de magazine ce s-a extins ca o pecingine în toată ţara. Semnalul de alarmă l-a tras presa, acum 2-3 ani, menţionând apariţia acestor dughene în preajma şcolilor, faptul că printre consumatorii ajunşi la spital (au fost şi decese) se aflau elevi şi studenţi. Cu chiu, cu vai, autorităţile (Poliţia, Ministerul Sănătăţii, ANPC) “au luat act”, dar le-a trebuit luni bune ca să întocmească o listă, iar Guvernul să emită o Ordonanţă de Urgenţă privind plantele şi substanţele nocive, interzise la comercializare. Totul a fost praf (sau prafuri) în ochii opiniei publice.
Negustorii şi-au văzut mai departe, nestingheriţi, de afacerile criminale. Controale superficiale, fără finalitate (rareori, activitatea câte unui magazin a fost suspendată, doar temporar, dar nici un traficant n-a ajuns în puşcărie). Cred că nu întâmplător umblă vorba că toleranţa inspectorilor e stimulată financiar de patroni. Negustoria nu numai că n-a fost jugulată, ci a proliferat şi a prosperat. S-au schimbat pliculeţele, au fost importate de prin Asia alte şi alte ierburi şi prafuri, lista substanţelor interzise n-a fost actualizată. N-a existat şi nu există voinţa politică de a ţine sub control, prin legislaţie, fenomenul, n-a existat şi nu există preocuparea autorităţilor de a opri răul până nu e prea târziu. Această stare de pasivitate – dărâmarea ici, colo a câte unui chioşc nu înseamnă nimic – nici nu e de mirare într-o ţară unde o jună europarlamentar, plină de “succesuri”, se declara în favoarea consumului de droguri, fie ele “simplă iarbă”, sub pretextul că şi-n alte ţări… se fumează. Ce vrem? Adolescenţi cu sănătatea distrusă? Unii împinşi la gesturi funeste din cauza dependenţei, alţii recuperaţi cu greu şi cu mari cheltuieli?