Presa care a expus cazul, printre care și Libertatea, e acuzată de ipocrizie și chiar de manipulare.
Printre vocile care susțin acest lucru se numără și Ovidiu Eftimie, fondatorul site-ului Times New Roman. Site umoristic, TNR are un stil ușor de recunoscut, necruțător și caustic.
Ca și în cazul antropologului Radu Umbreș, în cazul referendumului pentru definirea familiei, și în cazul țigărilor cu marijuana am considerat că e obligația noastră ca publicul ziarului Libertatea să fie expus la cât mai multe perspective, unele critice chiar la adresa redacției care le publică. Pentru că așa se conturează libertatea, prin interacțiune cu opinii care îți contrazic propriile viziuni.
Ovidiu Eftimie a acceptat invitația ziarului. Vă invităm să citiți argumentele sale.
Cine scrie știrile la ziarul ăsta și de ce?
Salut, mă numesc Ovidiu Eftimie, sunt măscărici la TNR, scriitor de SF și blogger. Într-una din calitățile astea m-am enervat pe insistența cu care cotidianul Libertatea a tratat subiectul „doi ziariști prinși cu marijuana” (Emma Zeicescu și Claudiu Popa) și felul în care a fost abordată problema. Cătălin Tolontan m-a sunat și m-a rugat să elaborez un pic pe subiect, ceea ce voi încerca să fac în rândurile următoare.
1. Care e știrea?
N-are rost să mai repet povestea cu știrea e când papa a mușcat un câine, nu invers, dar trebuie s-o menționez, ca să înțelegem de ce nu e o știre că niște oameni tineri utilizează un drog ușor, legal în mai toate țările unde standardul de viață e mai ridicat ca în România. Și față de care inclusiv oamenii legii din România au un pic de toleranță, de-aia în ultima vreme n-au prea apărut știri cu oameni băgați la pușcărie că fumau un joint.
E suficient să iei la pas Bucureștiul o zi cu nările deschise și vei afla că nici măcar nu trebuie să fie festival, se cam fumează într-o veselie „drogul marijuana”. Hei, mai țineți minte poveștile de presă din tinerețea dlui Nistorescu, care făcea reportaje urmărind strada câteva ore sau urcând până la etajul zece într-un bloc, doar uitându-se la uși. Era pe vremea când nu aveam calculatoare și trebuiau umplute niște pagini. Să crezi că e o știre că se fumează marijuana arată că e momentul să mai iasă lumea din redacție pe teren, vorba bunică-mii: „mai mișcă-te și tu, că pute pământul sub tine”.
2. Dar care e miza?
Păi, miza o știm, că primele dezvăluiri pe temă au fost făcute de Mircea Badea, care a primit și el niște informații „pe preș”. Asta înseamnă că cineva dintre cei care i-au prins pe cei doi ziariști a sifonat această informație în mod ilegal către presă. Spun ilegal, pentru că dacă era legal, o făceau fără să se ascundă, simplu.
Omul Mircea Badea are o agendă proprie, e cumva supărat pe mai toți ziariștii în afară de Mihai Gâdea, și asta era o oportunitate bună să-i ardă pe câțiva dintre cei care, într-un fel sau altul, au criticat puterea. Sincer, nu cred că Badea e mare fan al actualei guvernări sau al PSD-ului, omul e doar prins într-un loop de contraziceri de genul „toți sunteți proști” pentru că e un pic nefericit. De ce e nefericit? N-am idee, dar trebuie să-l privim cu compasiune, nefericirea îl face să cugete mai puțin și a ajuns să sară la bătaie pe stradă și să urle în studio. Psihologii numesc asta comportament autodistructiv. Dacă ar fi bețiv am avea o explicație, dar Mircea nu bea.
Cu ochii înroșiți de mânie Mircea Badea a privit în ochii înroșiți de fum ai celor doi amețiți prinși cu „un gigi” și a urlat „VĂ URĂSC”.
Dar Mircea e doar o țeavă pentru acea „sursă” care dorește, evident, să transmită mesajul „ziariștii sunt niște drogați, de-aia sunt anti-guvernul cel bun PSD”. Cine ar hali această informație? Cam aceiași oameni care halesc și „50 de lei de la Soros”, „patru asasini plătiți îl caută de Dragnea” și tot felul de intoxicări care se mai aruncă pe la Antena 3.
3. Și ce face presa?
Băi, ai fi zis că măcar pe-aici găsești niște oameni care să fie un pic atenți la ce se întâmplă și să înțeleagă că de la „doi ziariști prinși cu droguri” la „ziariștii sunt toți niște drogați” nu e decât un pas și, cel mai probabil, acel pas a fost făcut deja. Dar nu, la Libertatea, ziar care dorește să se poziționeze mai quality, mai puțin tabloid, nuuu, gorobeții de aici au făcut 4 (patru) știri pe această temă într-o singură zi. „Pă surse”.
Am aflat astfel că Emma și Claudiu au fost „concubini” și că probabil au făcut sex unul cu altul, că „au un copil împreună”, că aveau „două ţigări care conţineau resturi vegetale, confecţionate artizanal, cu miros înţepător” și mai ales cum asta s-a petrecut „a doua zi după protestul diasporei din Piaţa Victoriei, când sute de protestatari şi jandarmi au fost răniţi în urma confruntărilor violente”, pentru că asta e informația importantă.
Nu e, dar când nu scrii tu știrea cu „sursa” ta, atunci no, nu mai dai atenție. Și ai grijă să dai de fiecare dată poza aia de arestați, de parcă n-ai avea poze cu Emma Zeicescu în arhivă la Libertatea.
Da, mie îmi miroase că ți-a scris altcineva textul și acel cineva nu e în redacție, ci în afara ei. Mie îmi miroase că altcineva îți stabilește politica editorială în ziar, și ăla nu e un ziarist, ci altceva, mult mai neplăcut.
4. Ce ar fi putut face redactorul de la Libertatea?
Eu știu că e nasol să primești sfaturi cu „ar trebui să scrieți despre”, că le mai primesc și eu. Dar, no, din astea ies câteodată informații utile. Cum ar fi cele legate chiar de drogul „marijuana”.
Care a ajuns detestat din cauza unui singur om, Harry J. Anslinger, primul șef al biroului de Narcotice din SUA. Ăla s-a construit pe scheletul fostului birou antialcool din perioada prohibiției, cu aceeași oameni destul de corupți, că nu am inventat noi corupția. Anslinger nu era corupt, era, în schimb, extrem de rasist și avea impresia că negrii cumva seduc femeile albe, le dau cu marijuană la nas și dup-aia fac sex cu ele. Omul s-a ocupat personal de distrugerea vieții lui Billie Holiday, printre alții.
A, și cum a reușit asta? Fii atent aici, redactorule Libertatea, că e aici e important. A fost ajutat de Hearst cu niște „yellow journalism” să tot promoveze o isterie de presă cu știri pe care le mai dai și tu, cum ar fi „un tânăr care consumase etnobotanice a bătut o bunicuță și a jefuit un orfelinat”. Înlocuiește „etnobotanice” cu marijuana și ajungem la știrile ce apar aproape săptămânal pe la noi. Sau, no, „niște tineri jurnaliști au fost la proteste violente și a doua zi prinși cu o marijuana în dinți”. Ești mândru că ai atins nivelul jurnalismului de doi lei american din 1937? Fii mândru, mai bagă o știre cu pozele ălora doi și cum acu trei zile Emma Zeicescu a izbucnit nervos și a spus cuvântul „pula”. O fi de la droguri? Oare drogurile i-au luat mințile? Cât mai e până Emma și Claudiu, terminați de la droguri, își vor ucide copilul? Ești mândru? Fii mândru, asta o să scrii peste 3-4 ani.
Poate ar fi trebuit să nu scrii nici o știre pe subiectul ăsta. Sau să-l pui în context și să explici cum e o prostie să avem niște legi învechite pentru că un nebun american avea penisul mic.
5. Și poate, într-o zi, o să discutăm despre droguri
Marea întrebare la care încă nu există răspuns în lumea psihologiei nu este „de ce se droghează lumea” ci, dimpotrivă, „de ce nu suntem drogați tot timpul”. Că e mișto, pe bune, să fii drogat. Marijuana te relaxează, cocaina te face mai atent o perioadă și mai capabil de muncă, alcoolul te face mai viteaz și tot așa. În plus, viața e grea, al naibii de grea, iar noi trăim într-o țară destul de nasoală și nu prea avem pe ce să ne sprijinim când simțim că presiunea aia în piept e prea mare.
Că suntem atei, și-atunci nu putem cere ajutorul bisericii.
Că n-avem suficientă tradiție cât să mergem la psiholog când simțim că e în neregulă.
Că suntem săraci și disperați să supraviețuim și avem familii destrămate sau la cuțite.
Că jumătate dintre adulții capabili de muncă ai țării ăsteia muncesc 18 ore pe zi în alte țări și nu ai cu cine vorbi.
Că toată lumea urlă, claxonează și se grăbește și trebuie să aștepți la rând ca să mergi pe jos în orașul ăsta.
Că nu există un lider printre noi să ne zică „băi, relaxați-vă, o să fie bine, mai e doar un pic și ieșim la liman”.
Că nici măcar n-avem o mare piață de calmante legale.
Și-atunci, un drog, oricare ar fi ăla, îți face cu ochiul, că e aproape, și e bine și mai amânăm un pic senzația aia de nașpa din piept care ne tot pândește. Și-ți mai dă un moment de respiro. Că de-aia suntem toți drogați în orașul ăsta, de frică, stres și de singurătate, că no, când ești la necaz și te prinde potera că fumai și tu un „gigi” fac colegii de la Libertatea festival de știri despre cum ai fost tu prins cu droguri, de parcă mai aveai nevoie să-ți aducă aminte cineva că ești singur și înconjurat de șacali.
Dar în fine, dacă ești cumva stresat și ți se pare valabil ce-am scris mai sus, află de la mine că-i ok, nu ești singur și trecem și peste rahatul ăsta.
Citește și: Cum este tratat consumul de canabis în toată lumea. În ce țări este permis să fumezi marijuana
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro