Trecerea pe sub Aer și procesiunea zilei de Vineri
În Vinerea Mare se cinstește ziua de prohod. Acesta este și momentul morții lui Iisus, iar ca o reprezentare a acelei zile biblice Aerul este scos. Acesta în fapt reprezintă o țesătură din material brodat, ce întruchipează scena ȋmormântării lui Iisus, când dat jos de pe cruce este învelit în giulgiu. De regulă este o bucată de material de tip catifea, cu franjuri sau alte elemente decorative la capete. Imaginea biblică este brodată, cusută, cu ață aurie inclusiv.
Se numește Sfântul Epitaf și doar în această zi și la această sărbătoare este scos și cinstit. Până la sărbătorirea momentului învierii, acesta va sta în fața altarului în biserică. Însă nu înainte de a se înconjura biserica de 3 ori, purtând în procesiune Sfântul Aer.
Credincioșii obișnuiesc să treacă pe sub masa pe care stă așezat Sfântul Aer. Se spune că ritualul acesta trebuie repetat de 3 ori, ca o manieră de obedienţă și totodată cinstire a evenimentului ce se încheie după 3 zile în care învierea are loc.
Lumânările date la altar
Se știe că lumânarea și lumina în sine joacă un rol important în viața umană. Ca simbol pentru călăuza de care avem nevoie spre a găsi calea cea dreapta și creștină, lumânarea însoțește un om pe tot parcursul vieții – simbolistica lumânării la botez, la zile de naștere, la cununie, dar și la moarte. Practic aceasta apare în peisaj ca element asociat tuturor Tainelor.
Pentru momentul de sfârșit al vieții, la moarte, lumina este din nou prezentă. Doar că, cum nu se poate anticipa acest moment, mulți trec în lumea de dincolo fără lumânare. În acest sens, se pare că este de datoria morală și creștină a celor rămași să se roage pentru lumina cea veșnică a celor trecuți în neființă.
Ca o formă de dorință de a aduce lumina pentru cei din cealaltă lume, mulți dintre creștini împodobesc o lumânare și o oferă la altar spre a fi aprinsă de preoți în Ziua Învierii. Trebuie spus că această lumânare poate fi asemănată cu pomană și cu cinstirea posibil de făcut în numele sufletului unei persoane. Așadar se împodobește cu un prosop, uneori chiar și cu flori.
Alte obiceiuri de Paște
Despre sfințirea mâncărurilor diverse se știe. Doar că obiceiul este mai complex de atât. Ca un manifest al tradițiilor de asemenea, alimente simbolice precum ouă, pască și cozonac se așează în coșuri împletite. Se așterne peste un ștergar, dintre cele cusute manual. În unele părți ale țării și îndeosebi în zone rurale se păstrează tradiția de a dona către biserică produse bisericesti. Poate fi vorba de ceva necesar în lăcășul sfânt sau lucruri utile de genul prosoapelor sau țesăturilor diverse.
Alt obicei se referă tot la lumina sfântă. După ce credincioșii iau lumina de la biserică aceștia merg la cimitir apoi acasă. Se spune că cine va reuși să mențină lumânarea aprinsă până acasă va avea noroc și drum lin tot anul.
Este de altfel o mândrie să menții flacăra credinței aprinse, deci iată că din nou se pune mare accent pe partea simbolică a momentului. Cât despre a aprinde lumânări la cimitire, acest moment are însemnătate precum lumânarea oferită spre altar – ține de a aduce lumina celor trecuți de dincolo, într-un moment în care se amintește de răscumpărarea tuturor sufletelor din iad și înălțarea lor spre ceruri, prin sacrificiul divinității.
Se prea poate ca în unele locuri din țară să existe și mai multe tradiții și superstiții legate de noaptea învierii. Acestea diferă în funcție de anumite influențe culturale, neavând totuși o bază religioasă.
Sfintele Paști înseamnă în plan simbolic mai mult decât un eveniment istoric și religios. Este renașterea, un nou început, o nouă șansă. Și nu degeaba coincide și cu perioada de primăvară. Este un îndemn de a ne întoarce spre cele sfinte cu căință și maximă sinceritate. Așadar, din respect pentru acest moment, merită să parcurgem și pașii către respectarea unor tradiții.