Știm cu toții că, de cele mai multe ori, bolile grave sunt greu de tratat în România. Și asta pentru că la noi în țară tratamentele inovative sau medicamentele care ajută la vindecare sunt marfă rară. Din păcate, pe lângă toate aceste probleme, pacienții care suferă de schizofrenie sau alte boli mentale se confruntă și cu o lipsă acută a unităților în care se pot trata. Nici medicii nu sunt foarte mulți. Cu alte cuvinte, acești oameni sunt condamnați la o viață de mizerie.
Câteva sute de mii de lei pentru pacienții cu boli mentale
O spun chiar specialiștii în domeniu, care recunosc că viața unui bolnav de schizofrenie din România nu este deloc ușoară, ci dimpotrivă, extrem de complicată. “De mult prea multă vreme ne lovim de o lipsă de bani în sistemul de sănătate din România. Din fondurile alocate anual sănătății, sume considerabile ajung către alte specialități, însă pentru îngrijirea bolnavilor cu schizofrenie sau alte afecțiuni mentale se acordă doar câteva sute de mii de lei. Sunt piedici organizate împotriva tratamentului pentru bolile schizofrenice. Ori un pacient nu se poate întorce în societate fără un tratament bun și ajunge să fie respins de societate. Schizofrenia nu se vindecă, dar se tratează și le permite persoanelor afectate să își țină simptomele sub control!”, afirmă prof. dr. Tudor Udriștoiu.
Pe de altă parte, Ștefan Bandoi, Președintele Asociației care luptă pentru drepturile bolnavilor cu schizofrenie, el însuși suferind de această boală, spune că în România, tot ce poți obține de la medicul specialist este o rețetă. Apoi bolnavul este trimis acasă. Și asta pentru că locurile unde se pot tratat acești pacienți sunt extrem de puține, iar majoritatea sunt ocupate de bolnavii fără adăpost.
Bolnavii de schizofrenie își cer drepturile
”Din cei aproximativ 220.000 de români afectați de schizofrenie, 40.000 nu mai au un adăpost deasupra capului… mulți și-au pierdut casele din cauza bolii. Iar medicii nu au voie să-i trimită în stardă, nici nu ar fi firesc să se întâmple așa. Și uite așa cele două unități de stat din Capitală, unde te poți trata, sunt ocupate mai mereu. De ce nu putem avea și noi, ca și bolnavii din celelalte țări europene, acces la un tratament adecvat, la terapii alternative care să ne permită să ducem o viață normală, să putem avea un loc de muncă și să nu mai fim excluși din societate?”, se întreabă Ștefan Bădoi.