19 comentariiCernobîl a fost mereu un loc periculos. În după-amiaza zilei de 24 februarie 2022, când a debutat invazia rusă în Ucraina, a devenit brusc și mai periculos. Soldații ruși au invadat locul ruinelor nucleare. „Pe ecranele mele de supraveghere, părea un atac al furnicilor gigantice”, spune Ludmilla Kozak, 45 de ani, persoana responsabilă cu securitatea centralei nucleare dezafectate.
Cernobîl a fost cel mai contaminat loc din lume după momentul accidentului nuclear, care s-a produs pe 26 aprilie 1986.
Invizibilă și inodoră, radioactivitatea pâlpâie încă în zona fantomatică. Un sarcofag de beton de 36.000 de tone a fost construit peste reactorul explodat. O armată de specialiști nucleari este de serviciu 24 de ore din 24.
„Rușii nu aveau idee unde au ajuns”
Rușii i-au luat ostatici și au distrus fără milă totul. „Nu aveau idee unde au ajuns”, explică femeia. Rușii au pus stăpânire pe zona dezastrului nuclear de la Cernobîl și au intrat cu vehiculele blindate prin „Pădurea Roșie”, una dintre cele mai periculoase locații din lume. Au ridicat praful radioactiv în aer, susțin angajații centralei.
Militarii nu au folosit echipament de protecție. Unul dintre angajații de la Cernobîl a numit gestul soldaților „sinucigaș”, deoarece praful radioactiv pe care l-au inhalat va duce, foarte probabil, la probleme de sănătate.
Zona se numește „Pădurea Roșie”, deoarece, în urma accidentului teribil din 1986, vârfurile copacilor au devenit roșii din cauza radiațiilor. A fost declarată zonă „nesigură” pentru următorii 24.000 de ani.
„Pădurea Roșie”, o pădure de pini morți care ocupă o suprafață de aproximativ 4 kilometri pătrați, este considerată cea mai radioactivă parte de la Cernobîl. Accesul în zona din jurul Cernobîlului este interzis, cu excepția persoanelor care lucrează acolo sau care au permisiune specială.
„Vomitau tot timpul”
Asediul rusesc de la Cernobîl a durat 45 de zile, perioadă în care Ludmila Kozak și angajații ei au fost prinși în capcana rușilor. Supraveghere nonstop, maximum 3 ore de somn, aceeași rație de hrană la fiecare masă, fără haine de schimb, trei pauze de toaletă pe tura de lucru, acesta a fost ordinul atacatorilor.
Ucrainenilor nu le-a venit să-și creadă ochilor când au văzut ce făceau ocupanții ruși în prima zi după atacul lor în infama „Pădure Roșie”.
Rușii au săpat tranșee acolo și și-au așezat tabăra timp de câteva săptămâni. Fețele lor erau umflate și foarte roșii. Vomitau tot timpul. Pun pariu că mulți dintre ei nu sunt în viață astăzi.
Ludmilla Kozak:
Rușii s-au retras la sfârșitul lunii martie 2022. Soldații ucraineni controlează acum intersecțiile și clădirile importante din zona restricționată.
Cernobîl, situat la aproape două ore de mers cu mașina spre nord de Kiev, este unul dintre cele mai securizate locuri din Ucraina.
Nimeni nu vrea să-și imagineze ce s-ar fi întâmplat dacă ceva scăpa de sub control în cea mai mare ruină nucleară din lume.
Legătura dintre Cernobîl și oprirea marșului trupelor ruse spre Kiev
Pe 10 martie 2022, aproape că s-a întâmplat. Sursa de alimentare pentru centrală a fost oprită. Fără electricitate, nu există răcire. Fără răcire există un risc acut de alte dezastre nucleare.
„Am încercat cu disperare să explicăm asta rușilor”, spune Kozak. Combustibilul pentru generatoare se termina, „așa că i-am convins pe soldați să ne dea motorină din vehiculele lor militare”. „În loc de atacul planificat asupra Kievului și-au folosit rezervele de motorină pentru generatoarele de urgență”, spune Kozak.
O dublă victorie: Cernobîlul a rămas în siguranță, iar coloana militară rusă s-a oprit.
Ce le-au spus ucrainenii că sunt tabletele de iod
Oleksandr Cerepanov, 42 de ani, este specialist în deșeuri radioactive la Cernobîl. „Într-o zi, rușii au filmat un clip de propagandă pentru un post de televiziune și s-au costumat în angajați de la Cernobîl”, spune Cerepanov. „Costumele de protecție care erau mult prea strâmte“, adaugă el.
Când au găsit tabletele de iod pentru urgențe nucleare, rușii au întrebat ce sunt, le-am spus: „Sunt pilule pentru erecție! Trebuie neapărat să le încerci.
Oleksandr Cerepanov:
Ucrainenii care trăiesc în mijlocul zonei de excludere: „Radioactivitatea nu ne face nimic. Facem dragoste în fiecare zi”
Dar nu mai e nimeni pe care să-l sperie. Rușii s-au retras. „Din fericire”, spune Tamara Petrovic, 59 de ani. Ea și soțul ei Vasil sunt printre puținele persoane care s-au întors în căsuța lor cu grădină, în mijlocul zonei de excludere, după accidentul de la reactor, în ciuda avertismentelor guvernului.
„Radioactivitatea nu ne face nimic. Am 71 de ani și încă facem dragoste în fiecare zi”, glumește Vasil, care îi dă reporterului Blick un borcan de miere. „De la albinele de la Cernobîl, este minunat de dulce!”.
Foto: Samuel Schumacher (Blick)