La solicitarea Libertatea, Administrația Prezidențială a explicat care a fost traseul petiției făcute de Elvira Gherguț, sora ostaticului român răpit în urmă cu mai bine de cinci ani în Burkina Faso.
Din momentul luării în evidență la Compartimentul Probleme Cetățenești de la Cotroceni și până la întoarcerea acesteia cu indicativul ”clasată” de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT).
Nu se vorbește de nicio eroare, iar situația jenantă care a făcut-o pe Elvira Gherguț să-și piardă încrederea în autoritățile statului nu este nici măcar menționată de autorități.
Cotroceniul se spală practic pe mâini în această afacere în care planează suspiciunea că a tratat cu dezinteres solicitarea venită din partea familiei ostaticului român.
O soră disperată îi scrie președintelui și ajunge la DIICOT
Elvira Gherguț a povestit pentru Libertatea ce a pățit după ce i-a scris președintelui Iohannis, pe 31 decembrie 2019, când îl rugase pe șeful statului să se întâlnească cu familia.
De la Cotroceni primește o adresă prin care i se spune că cererea sa a fost înaintată Poliției. De la Poliție i se răspunde că dosarul este la DIICOT, de unde câteva zile mai târziu primește o citație.
Femeia de 54 de ani, care locuiește la Roma, se urcă în avion, iar pe 20 februarie, la ora zece, se prezintă la camera numărul 204 de la sediul central al DIICOT.
Aici, un procuror o întreabă dacă știa că fratele ei a făcut afaceri cu droguri în perioada 2016-2017. ”Păi fratele meu a fost răpit în 2015”.
Procurorul cere data nașterii, numele mamei, își dă seama că avea un alt dosar.
Pe citația primită de la DIICOT este menționat un număr de dosar care s-a dovedit a fi pe numele altui Iulian (Sergiu) Gherguț, care fusese condamnat într-un dosar legat de droguri.
Ce spune Cotroceniul
Administrația Prezidențială a descris, în răspunsul pentru publicul Libertatea, ce s-a întâmplat.
- Elvira Cristina Gherguț i-a trimis șefului statului ”un scurt mesaj” prin secțiunea ”Scrie-i Președintelui” de pe site-ul www.presidency.ro.
- Mesajul înregistrat la Compartimentul Probleme Cetățenești sub nr. DRA1/24734/2019 a fost transmis la Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) în cadrul căruia funcționează Centrul de Cooperare Polițienească Internațională.
- IGPR a răspuns Administrației Prezidențiale la data de 12 februarie 2020, spunând că petiția Elvirei Gherguț ”face obiectul unui dosar penal instrumentat în mod direct, potrivit competenței, de DIICOT”.
- Administrația Prezidențială precizează că DIICOT anunțase public în anul 2015 deschiderea unui dosar în care s-a început urmărirea penală in rem pentru acte de terorism în legătură cu răpirea domnului Iulian Gherguț.
Documentul cu răspunsul Administrației Prezidențiale la solicitarea Libertatea:
Lașitatea administrației României
- La data de 25 februarie 2020, la Administrația Prezidențială s-a primit o adresă din partea DIICOT – Structura Centrală, Secția de Combatere a Traficului de Droguri, în care se precizează că petiția nr. DRA1/24734/2019 ”a fost clasată întrucât petenta a declarat personal la data de 20.02.2020 că nu dorește să sesizeze săvârșirea vreunor infracțiuni”.
Pasajul arată că procurorii de la DIICOT n-au avut curajul să spună Administrației Prezidențiale că le-a fost trimis un caz în care, din cauza unei confuzii de nume a autorităților, victima răpită de Al-Qaeda ajunsese ”traficant de droguri”, iar sora sa, din petentă, complice!
- La data de 12 octombrie, doamna Elvira Gherguț a transmis un nou mesaj Administraţiei Prezidenţiale, prin aceeași procedură online, care se află în acest moment în lucru, urmând să primească un răspuns în perioada următoare.
- Încă din anul 2015, președintele României, domnul Klaus Iohannis, s-a interesat și implicat în soluționarea crizei.
- Celula de criză interinstituțională din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, care gestionează această situație, a depus toate eforturile pentru eliberarea cetățeanului român. Fiecare instituție reprezentată în această structură a acționat și acționează cu instrumentele și metodele specifice, conform competențelor stabilite prin legislația națională în vigoare.
- Efortul concertat al instituțiilor participante la celula de criză s-a concentrat simultan pe identificarea unor soluții viabile de eliberare a ostaticului și pe gestionarea relației autorităților române cu familia acestuia.
- Președintele României este în permanență informat despre evoluția situației de securitate din zonă și despre eforturile celulei de criză pentru punerea în libertate a domnului Iulian Gherguț.
Ce nu spune Cotroceniul
- De ce Elvira Gherguț, care solicita o întâlnire cu Iohannis și vești despre fratele său, nu a fost îndrumată către celula de criză de la MAE care coordonează toate acțiunile în cazul Iulian Gherguț?
- De ce petiția acesteia a fost trimisă la Poliție, o instituție care nu face parte din celula de criză? Elvira Gherguț ceruse informații referitoare la operațiunea de salvare, operațiune care nu este coordonată nici de Poliție, nici de DIICOT.
- Cine se face vinovat de înlocuirea numelui ostaticului Iulian Gherguț cu cel al unui tânăr condamnat într-un dosar de trafic de droguri?
- Cum de a fost clasată petiția înregistrată la Cotroceni pe numele Elvirei Gherguț, dacă procurorul cu care s-a întâlnit aceasta pregătise un alt dosar?
Sora ostaticului așteaptă în continuare o explicație
Elvira Gherguț a declarat pentru Libertatea că după episodul convocării la DIICOT într-un alt dosar s-a plâns la MAE, dar nimeni nu i-a dat până astăzi nicio explicație.
E greșeală enormă. Nu-mi dau seama ce instituție a greșit. Eu m-am plâns la MAE după ce am fost la DIICOT și s-a constatat că nu era vorba despre fratele meu. Dar nici MAE n-a știut ce să-mi spună. Am vrut să-i scriu și președintelui Iohannis despre acest episod. Dar s-au închis granițele. Apoi au apărut alte priorități și m-am luat cu alte treburi. Nu am primit nicio explicație. Cei de la MAE o sună periodic pe cumnata mea, dar că nu sunt noutăți.
Elvira Gherguț, sora ostaticului român:
Iulian Gherguţ a fost răpit pe 4 aprilie 2015, în timp ce lucra ca agent de securitate la o mină de mangan din Tambao, în nordul statului african Burkina Faso. El este ostatic al grupării islamiste Al-Qaeda din Mali (JNIM), alături de alţi cetăţeni străini.
Pe 4 aprilie 2015, Ministerul Afacerilor Externe a activat o celulă de criză, din care mai fac parte SIE, SRI, MApN și Administraţia Prezidenţială.
La începutul lunii octombrie, jihadiștii au eliberat patru ostatici: franțuzoaica Sophie Petronin, liderul opoziției din Mali, Soumaila Cisse, și doi italieni, Pierluigi Maccalli și Nicola Chiacchio. În schimbul acestora, Guvernul de la Bamako a eliberat circa 200 de prizonieri din rândul extremiștilor islamici.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro