Cuprins:
Având asupra lor ciocane, oamenii de știință au mers pe jos până la locul impactului, în Africa de Sud, pentru a desprinde bucăți de rocă, pentru a le permite să înțeleaga prăbușirea.
Asteroidul nu a adus doar distrugere de Pământ, ci a ajutat viața timpurie să prospere
De asemenea, echipa a găsit dovezi că impactul masiv al asteroizilor nu a adus doar distrugere de Pământ, ci a ajutat viața timpurie să prospere.
„Știm că, după formarea Pământului, existau încă o mulțime de resturi care zburau prin spațiu și care se izbeau de Pământ„, spune profesorul Nadja Drabon de la Universitatea Harvard, autorul principal al noii cercetări.
„Dar acum am descoperit că viața a fost foarte rezistentă în urma unora dintre aceste impacturi uriașe și că, de fapt, a înflorit și a prosperat”, spune ea.
Meteoritul S2 a fost mult mai mare decât roca spațială cu care suntem familiarizați.
Cel care a dus la dispariția dinozaurilor în urmă cu 66 de milioane de ani avea o lățime de aproximativ 10 km, adică aproape înălțimea muntelui Everest. S2 avea o lățime de 40- 60 km. De asemenea, masa sa era de 50- 200 de ori mai mare.
A lovit atunci când Pământul era încă în primii ani de viață și arăta foarte diferit. Aceasta era o lume acvatică, cu doar câteva continente ieșind la mare. Locul impactului din Eastern Barberton Greenbelt este unul dintre cele mai vechi locuri de pe Pământ cu rămășițe ale prăbușirii unui meteorit.
Prof. Drabon a călătorit alături de colegii săi, de trei ori, cu mașina, cât mai departe posibil în munții îndepărtați, înainte de a parcurge restul drumului cu rucsacul. Pentru a fi protejați de animalele sălbatice, au fost însoțiți de rangeri, cu mitraliere.
Aceștia căutau fragmente mici de rocă, lăsate în urma impactului. Cu ajutorul ciocanelor, au adunat sute de kilograme de rocă și le-au dus la laboratoare pentru a fi analizate.
Cele mai prețioase fragmente au fost depozitate de către prof. Drabon, în bagajul său.
„De obicei sunt oprită de securitate, dar le spun cât de interesantă este știința, apoi se plictisesc foarte tare și mă lasă să trec”, spune ea.
Tot globul a fi fost măturat de un tsunami uriaș
Echipa a reconstituit ce a făcut meteoritul S2, atunci când s-a prăbușit pe Pământ. S-a creat un crater de 500 km și a pulverizat roci care au fost ejectate la viteze incredibil de mari, pentru a forma un nor, care a înconjurat globul.
„Imaginați-vă un nor de ploaie, dar în loc să cadă picături de apă, sunt picături de rocă topită care plouă din cer”, spune prof. Drabon.
Tot globul ar fi fost măturat de un tsunami uriaș, ar fi sfâșiat fundul mării și ar fi inundat coastele. Tsunami-ul din 2004, din Oceanul Indian, ar fi pălit în comparație cu acesta, spune prof. Drabon. Energia ar fi generat cantități masive de căldură, care ar fi fiert oceanele, provocând evaporarea a zeci de metri de apă. De asemenea, temperaturile aerului ar fi crescut cu până la 100°C. Cerul ar fi devenit negru, sufocat de praf și de particule.
Fără ca lumina soarelui să pătrundă în întuneric, viața de pe uscat sau din apele de adâncimi mici ar fi fost distrusă. Aceste efecte sunt asemănătoare cu ceea ce au descoperit geologii cu privire la alte efecte mai mari de meteoriți și cu ceea ce se bănuia pentru S2. Ceea ce prof. Drabon și echipa sa au descoperit, a fost surprinzător.
„Viața nu numai că a fost rezistentă, dar de fapt și-a revenit foarte repede și a prosperat”
Dovezile din roci au arătat că perturbările violente au eliminat substanțe nutritive, de exemplu, fosfor și fier, care au hrănit organismele simple.
„Viața nu numai că a fost rezistentă, dar de fapt și-a revenit foarte repede și a prosperat”, spune ea. „Este ca atunci când vă spălați pe dinți dimineața. Se omoară 99,9% din bacterii, dar până seara toate revin, nu-i așa?”, spune Drabon.
Descoperirile noi au sugerat că marile efecte au fost ca un fertilizator uriaș, fiind trimise ingrediente esențiale pentru viață, precum fosforul, în întreaga lume.