Comentează„Nu știu dacă lumea se sfârșește. Poți compara coronavirusul cu un tsunami, cu un vulcan, cu genocidul. Parcă ar fi otravă în apă și fiecare picătură pe care o iei ar putea să fie infectată”, a declarat Marley Ngarizemo, care a jucat pentru Namibia în 2008 la Cupa Africii a Națiunilor.
Cu o populație de 2,5 milioane de locuitori, Namibia are în prezent cea mai mare rată zilnică de mortalitate din lume, cu 22 de decese la milionul de locuitori, potrivit Our World in Data.
Namibia este urmată de Tunisia, cu 13 decese la milionul de locuitori, și Surinam, cu 10 decese la milionul de locuitori.
Pentru a face față creșterii continue a cazurilor noi de COVID, guvernul a improvizat noi spitale care să preia pacienți. Dar chiar și așa, unitățile sanitare și lucrătorii din domeniul sănătății nu pot ține pasul cu ritmul infectărilor.
Numărul namibienilor bolnavi este în creștere, ca și numărul celor care trebuie internați în spital. Noul centru de izolare al principalului spital din capitală, Windhoek, este o clădire modestă și pare că a fost „scăpat” în mijlocul parcării.
Înainte de a intra în secție, asistentele trebuie să îmbrace un echipament de protecție complet, cu mai multe straturi, să-și pună mănuși și cizme speciale. Întreaga operațiune durează 15 minute.
Asistentele trec în mod constant prin această procedură, astfel încât să poată monitoriza nivelurile de oxigen ale pacienților, dintre care majoritatea dorm sau sunt într-o stare semiconștientă.
Asistentul medical Donnovan Soresbeb spune că acest val a fost epuizant din punct de vedere fizic și emoțional pentru el și colegii săi, adăugând că este înfricoșător cât de repede s-ar putea deteriora starea unui pacient.
„Pierzi pacienți care erau în regulă în urmă cu câteva minute. Cum întorci spatele, se sting”, a spus Donnovan Soresbeb pentru BBC.
Spitalele din Namibia funcționează la capacitate maximă și nu există suficient oxigen pentru pacienți.
Medicii trebuie să ia oxigenul pacienților grav bolnavi pentru a-l da unora care au mai mari șanse de supraviețuire.
Tatăl lui Marley a fost victima lipsei de oxigen. Când starea sa de sănătate s-a înrăutățit, medicii l-au pus imediat pe oxigen. Dar imediat ce situația s-a mai ameliorat, i-a fost luat oxigenul. În mai puțin de 24 de ore, tatăl lui Marley a murit.
Namibia nu a fost pregătită pentru al treilea val. Rețelele de socializare au fost inundate de postări false care criticau siguranța și eficacitatea vaccinurilor, sporind teama oamenilor de a se imuniza.
În plus, nu sunt suficiente doze. Iar cei care doresc să se vaccineze nu știu când și dacă serul va fi disponibil pentru ei.
În timpul unui discurs sumbru către națiune, la sfârșitul lunii iunie, președintele Hage Geingob le-a spus namibienilor că ce e mai rău urmează să vină.
„Proiecțiile experților indică faptul că este în creștere curba incidenței. Este de așteptat ca acest al treilea val să atingă vârful la jumătatea lunii august și poate continua cel puțin până la jumătatea lunii septembrie 2021”, a afirmat Hage Geingob , după care a anunțat o serie de măsuri de restricții.
În ciuda acestui apel, mulți namibieni continuă să nu respecte regulile. Măștile atârnă de o ureche și rareori acoperă gura și nasul oamenilor.
Întâlnirile tinerilor în grupuri mari se desfășoară încă în spațiile publice, încălcând reglementările care se presupune că limitează întrunirile la maximum 10 persoane.
Câțiva adolescenți care se întâlnesc în mod regulat într-un centru comercial din Windhoek au spus că sunt îngrijorați că ar putea transmite boala bătrânilor din familiile lor, dar în același timp vor să socializeze.
Există însă semne că unii încep să ia lucrurile mai în serios.
De exemplu, inițial, oamenii din comunitatea Herero, care reprezintă aproximativ 7% din populația țării, păreau să ignore avertismentele și continuau cu marile adunări tradiționale. Dar moartea recentă a unui șef suprem, Vekuii Rukoro, a schimbat atitudinea oamenilor.
„E frică peste tot. Întreaga națiune moare, acest coronavirus ne termină. Toți bătrânii mor. Toți oamenii stau cu frică, cu frică de moarte, toți așteaptă să moară”, a spus Josua Musuuo, un bătrân membru al comunității Herero.
În ceea ce-l privește pe Marley Ngarizemo, el crede că multe dintre decesele din familia sa ar fi putut fi evitate, dacă guvernul ar fi introdus mai devreme restricții mai stricte, iar comunitățile ar fi luat mai în serios răspândirea acestui virus.
Imaginează-ți că oamenii au supraviețuit HIV, dar mor în stânga și în dreapta de această boală pe care nimeni nu o poate controla. Este foarte dur, este înspăimântător.
Marley Ngarizemo:
FOTO: Profimedia