ComenteazăÎn România, numărul cazurilor de coronavirus crește alarmant. Suntem la cel mai ridicat nivel al infecțiilor de până acum și e foarte posibil să nu fi atins încă maximumul epidemiei. Aceste cifre vin ca urmare a relaxării carantinei și a nerespectării normelor de distanțare, dar creșterea nu s-a întâmplat peste noapte.
Trei săptămâni după relaxarea carantinei din 15 mai încă nu se vedea vreo creștere semnificativă. Abia după această perioadă, numărul cazurilor a intrat pe o pantă ascendentă.
E și normal. Virusul are o perioadă de incubație, durează până se manifestă simptomele și durează până începe să se transmită în societate. Dar odată ce se întâmplă acest lucru, creșterea capătă o inerție dificil de oprit.
Chiar dacă am presupune că mâine reintrăm în carantină, numărul cazurilor tot va continua să crească o perioadă, pentru că mulți oameni sunt bolnavi fără să știe încă. Odată ce epidemia atinge o masă critică, progresează din inerție, indiferent dacă facem tot ce trebuie. Fix așa se întâmplă și cu încălzirea globală.
Costul dezvoltării
În 1776, James Watt construia unul dintre primele motoare cu aburi funcționale. Era începutul Revoluției Industriale, o perioadă care a transformat omenirea dintr-o specie principal agrară în societatea industrializată și globalizată pe care o vedem azi. Pentru prima dată în istoria omenirii, standardul de viață al oamenilor a început să crească susținut.
Speranța de viață în Europa a crescut de la aproximativ 35 de ani la 80,9 ani, cât este astăzi în UE. Revoluția industrială ne-a adus mașini, blocuri, electricitate, telefoane și mai tot ce vedem astăzi în jurul nostru.
Dar am avut și un preț de plătit. Revoluția Industrială s-a bazat inițial pe arderea cărbunilor, iar ulterior, pe petrol și gaze naturale. Acești combustibili fosili produc o cantitate mare de gaze cu efect de seră – gaze ce rămân în atmosferă, unde captează energie solară și cresc temperatura. (O parte ajung și în sol și oceane, unde produc alte probleme.)
De la începutul Revoluției Industriale, omenirea a produs o creștere de 40% a concentrației de dioxid de carbon din atmosferă, de la 280 la 413 părți pe milion. E un nivel fără precedent în ultimii 800.000 de ani.
Prin comparație cu problema încălzirii globale, pandemia de coronavirus pălește din multe puncte de vedere. Nu că pandemia n-ar fi o problemă majoră – din contră, e o problemă foarte severă -, dar prin dioxidul de carbon pe care l-am eliberat din atmosferă, am schimbat însăși structura atmosferei Pământului.
Chiar și dacă prin magie am opri azi toate emisiile de CO2, temperaturile globale ar continua să crească decenii în șir sau chiar mai mult. Dacă vom continua cu emisiile în același ritm până în 2050, am putea să declanșăm schimbări care ar putea dura secole sau milenii.
Dacă inerția pandemiei este de ordinul săptămânilor, inerția schimbărilor climatice este de ordinul zecilor sau sutelor de ani. Dacă pandemia este o bicicletă pe care o putem frâna, încălzirea globală e un TIR încărcat cu frânele șubrede.
La fel ca în cazul pandemiei, știm cum putem să abordăm problema încălzirii globale, dar măsurile sunt neplăcute, politicienii ezită să ia măsuri nepopulare, iar comportamentul nostru, al indivizilor, lasă de multe ori de dorit.
Tot ca în cazul pandemiei, cu cât amânăm intervenția, cu atât consecințele vor fi mai neplăcute – și cu toate acestea, societatea pare hotărâtă să amâne până în ultima clipă.
Într-un fel, putem privi încălzirea globală ca un virus cu o perioadă de incubație de un secol și o rată de transmitere de 100%, pentru că ne va afecta pe absolut toți.
Prima problemă este că oamenii rareori își fac planuri serioase pe termen lung. Politicienii gândesc în cicluri electorale de patru ani, companiile se gândesc la bugetul pe următorul an și puțini dintre noi ar putea răspunde confortabil la întrebarea “unde te vezi peste cinci ani?”.
Încălzirea globală era mereu o problemă pentru generațiile viitoare. Ceva ce trebuie rezolvat undeva în viitor, poate peste 20-30 de ani, poate peste 100 de ani. Dar “perioada de incubație” a trecut și efectele le vedem chiar azi.
Gradul care a umplut paharul
Dacă vi se pare că zilele din ultima vreme sunt mai călduroase, nu e doar o impresie, chiar așa e. La nivel global, temperatura media anuală a crescut cu peste un grad Celsius. În mai multe zone din România, schimbarea e de peste 1,5 grade.
Asta nu înseamnă că fiecare zi este mai caldă cu un grad și ceva peste ce vedeau bunicii noștri. Încălzirea globală nu se produce uniform. Acest grad se manifestă în mai multe zile caniculare, secetă, schimbarea precipitațiilor și a vântului, grindină și multe evenimente meteorologice extreme (cum ar fi inundațiile și furtunile).
Chiar dacă poate pentru noi acest grad nu înseamnă mare lucru, pentru plantele pe care le mâncăm și animalele din natură poate face diferența. Acest lucru e important și pentru cei egoiști, cărora poate nu le pasă de ce se întâmplă cu ecosistemele globului. Omenirea nu trăiește izolată, ci beneficiem de multe servicii de mediu pe care le primim gratis.
Conform unui raport, încălzirea globală produce deja pagube materiale de 240 de miliarde de dolari anual și ar putea costa peste 250.000 de vieți în fiecare an, în următoarele decenii. Această încărcătură va crește din ce în ce mai mult dacă emisiile nu sunt reduse.
Teoria conspirației – și la încălzire, și la coronavirus
Primele lucrări științifice în care se discuta despre încălzirea globală au fost publicate acum mai bine de o sută de ani. Poate cea mai cunoscută astfel de lucrare a fost publicată în 1896 de profesorul suedez Svante Arrhenius, care discuta efectul de seră al carbonului din atmosferă.
De atunci, s-au publicat mii și mii de lucrări științifice, care detaliază diferite aspecte ale încălzirii globale, în special din anii 1970, când au apărut și datele satelitare. Procesul este extrem de bine documentat: știm că temperatura planetei e în creștere și că acest lucru e cauzat de emisiile produse de activitățile omenești.
Cu toate acestea, fie din ignoranță, fie din rea-voință, un număr îngrijorător de oameni sunt hotărâți să ignore problema sau să o nege cu totul. Acum câteva zile a avut loc un protest al oamenilor care nu cred în COVID-19.
Poate părea surprinzător sau absurd la prima vedere, dar pentru cine a urmărit mișcarea negaționistă la adresa schimbărilor globale, mișcările sunt foarte similare.
Conduse de un grup pestriț, format din câteva vedete, preoți, politicieni și câțiva agitatori, aceste mișcări negaționiste au aceeași abordare: “nu credem în ce nu vedem, totul e o conspirație și oricum economia e mai importantă”. În România, nu prea s-a acordat multă atenție încălzirii globale, dar când se va da, se va contura o mișcare anti și aici.
Din păcate, numărul de cazuri de COVID-19 crește atât în România, cât și la nivel global – și la fel cresc și temperaturile. Ambele cresc parțial din vina celor care ne conduc și parțial din cauza fiecăruia dintre noi, ca membri ai societății.
Le vedem impactul și vedem cum ne afectează viețile. Una dintre acestea însă e mai subtilă, mai greu de observat și mai greu de oprit decât cealaltă. Dacă nu luăm măsurile corespunzătoare să oprim problema acută a unei pandemii, ce speranțe să tragem pentru oprirea încălzirii climatice?
Coronavirusul e un examen de pregătire pentru bacalaureatul climei, dar la ora actuală nu luăm notă de trecere.
LIBERTATEA PUBLICĂ ARTICOLE DE ȘTIINȚĂ. În plină criză provocată de pandemia de coronavirus, mai mult ca oricând cititorii au nevoie de informație științifică de calitate, prezentată limpede. Libertatea a deschis o serie de colaborări cu jurnaliștii români de la publicația ZME Science, o platformă independentă de jurnalism de știință, alcătuită din experți care, în mod obișnuit, relatează pentru publicul avizat din străinătate. Ei scriu, în fiecare zi, mai multe articole în Libertatea, bazate pe cele mai recente date și studii despre epidemie.