ComenteazăNu liliecii sau păsările, ci gheața care se topește pe fondul încălzirii globale poate fi de vină pentru următoarea pandemie, sugerează noi date analizate de oamenii de știință.
Analiza genetică a solului și a sedimentelor din lacul Hazen, aflat în Canada, la nord de cercul polar, sugerează că riscul de răspândire virală – situația în care un virus infectează pentru prima dată o nouă gazdă – ar putea fi mai mare în apropierea ghețarilor care se topesc.
Descoperirile sugerează că, pe măsură ce temperaturile globale cresc din cauza schimbărilor climatice, există o probabilitate tot mai mare ca virusurile și bacteriile acum înghețate să se trezească și să infecteze animalele sălbatice locale.
Un exemplu este cel din 2016, când o epidemie de antrax apărută în nordul Siberiei, care a ucis un copil și a infectat cel puțin alte șapte persoane, a fost atribuită unui val de căldură care a topit permafrostul și a expus o carcasă de ren infectată.
Înainte de acest episod, ultima epidemie din regiune fusese depistată în 1941.
Pentru a înțelege mai bine riscul reprezentat de virusurile înghețate, Stéphane Aris-Brosou și colegii săi de la Universitatea din Ottawa, Canada, au colectat probe de sol și sedimente din lacul Hazen, în apropierea locului unde se scurgeau cantități mici, medii și mari de apă rezultată din topirea ghețarilor locali.
În continuare, cercetătorii au secvențiat ARN și ADN din aceste mostre pentru a identifica posibile urme ale celor mai cunoscute virusuri, precum și potențialele gazde animale, vegetale sau fungice, și au folosit un algoritm care a evaluat șansele ca aceste virusuri să infecteze grupuri de organisme fără legătură între ele.
Cercetarea, publicată în Proceedings of the Royal Society B, a sugerat că riscul ca virusurile să se răspândească la noi gazde a fost mai mare în locurile aflate în apropierea ghețarilor care se topesc – o situație care devine mai probabilă pe măsură ce clima se încălzește.
Echipa nu a cuantificat câte dintre virusurile pe care le-a identificat erau necunoscute anterior – lucru pe care intenționează să îl facă în lunile următoare – și nici nu a evaluat dacă aceste virusuri erau capabile să declanșeze o infecție.
Virusuri cu o vechime de zeci de mii de ani
Alte cercetări recente au sugerat că virusurile necunoscute pot să rămână multă vreme în ghețari.
De exemplu, anul trecut, cercetătorii de la Universitatea de Stat din Ohio, SUA, au anunțat că au găsit material genetic de la 33 de virusuri – dintre care 28 noi – în mostre de gheață prelevate de pe platoul tibetan din China. Pe baza locației lor s-a estimat că virusurile au o vechime de aproximativ 15.000 de ani.
În 2014, oamenii de știință de la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța, din Aix-Marseille, au reușit să reînvie un virus pe care l-au izolat din permafrostul siberian, făcându-l din nou infecțios pentru prima dată în 30.000 de ani.
Autorul studiului, Jean-Michel Claverie, a declarat la vremea respectivă pentru BBC că expunerea unor astfel de straturi de gheață ar putea fi „o rețetă pentru dezastru”.
Chiar și așa, echipa lui Aris-Brosou a avertizat că identificarea unui risc de răspândire virală nu este același lucru cu prognozarea unei pandemii. „Atâta timp cât virusurile și vectorii lor de legătură nu sunt prezenți simultan în mediu, probabilitatea unor evenimente dramatice rămâne probabil scăzută”, au scris ei.
Riscul crește odată cu încălzirea climei
Pe de altă parte, se preconizează că schimbările climatice vor modifica aria de răspândire a speciilor animale existente, ceea ce ar putea aduce noi gazde în contact cu virusuri sau bacterii vechi.
„Singura concluzie pe care o putem avansa cu încredere este că, pe măsură ce temperaturile cresc, crește riscul de răspândire în acest mediu specific”, a declarat Aris-Brosou.
„Va duce acest lucru la pandemii? Nu știm absolut deloc”, a spus cercetătorul.
Motive pentru a continua cercetările există.
„Două lucruri sunt foarte clare acum”, a avertizat pentru The Guardian Arwyn Edwards, directorul Centrului interdisciplinar de microbiologie de mediu de la Universitatea Aberystwyth.
„În primul rând, că Arctica se încălzește rapid și că riscurile majore pentru omenire provin din influența sa asupra climei noastre. În al doilea rând, faptul că bolile din alte părți își croiesc drum în comunitățile și ecosistemele vulnerabile din Arctica”, a adăugat acesta.