8 comentariiVaticanul a publicat luni o scrisoare pe care Francisc le-a scris-o cardinalilor pe 11 iulie, după ce a primit o listă de cinci întrebări, sau dubia, de la aceștia cu o zi înainte. În ea, Francisc sugerează că astfel de binecuvântări ar putea fi studiate, dacă nu ar confunda binecuvântarea cu sfânta taină a cununiei.
New Ways Ministry, care militează pentru catolicii LGBTQ+, a declarat că scrisoarea „avansează semnificativ” eforturile de a-i face pe catolicii LGBTQ+ bineveniți în biserică și reprezintă un pas înainte în combaterea marginalizării lor.
Vaticanul susține că mariajul este o uniune indisolubilă între bărbat și femeie. Prin urmare, acesta se opune de mult timp căsătoriilor gay. Însă Francisc și-a exprimat sprijinul pentru legile civile care extind beneficiile legale pentru soții de același sex, iar preoții catolici din unele părți ale Europei au binecuvântat uniunile între persoane de același sex fără cenzura Vaticanului.
Cu toate acestea, răspunsul lui Francisc către cardinali marchează o răsturnare față de poziția oficială actuală a Vaticanului. Într-o notă explicativă din 2021, Congregația pentru Doctrina Credinței a spus că biserica nu poate binecuvânta uniunile gay deoarece „Dumnezeu nu poate binecuvânta păcatul”.
În noua sa scrisoare, Francisc a reiterat că mariajul este o uniune între un bărbat și o femeie. Dar răspunzând la întrebarea cardinalilor despre uniunile și binecuvântările homosexuale, el a spus că „caritatea pastorală“ necesită răbdare și înțelegere, iar preoții nu pot deveni judecători „care doar neagă, resping și exclud”.
„Din acest motiv, prudența pastorală trebuie să discearnă în mod adecvat dacă există forme de binecuvântare, solicitate de una sau mai multe persoane, care nu transmit o concepție greșită despre căsătorie”, a scris el.
„Pentru că, atunci când se cere o binecuvântare, se exprimă o cerere de ajutor din partea lui Dumnezeu, o rugăminte de a putea trăi mai bine, o încredere într-un părinte care ne poate ajuta să trăim mai bine”.
El a spus că există situații care, în mod obiectiv, „nu sunt acceptabile din punct de vedere moral”, dar aceeași „caritate pastorală” cere ca oamenii să fie tratați ca păcătoși care ar putea să nu fie pe deplin vinovați pentru situațiile lor.
Francisc a adăugat că nu este nevoie ca această caritate pastorală să fie transformată în normă sau protocoale fixe, spunând că problema poate fi tratată de la caz la caz „pentru că viața bisericii merge pe canale dincolo de norme”.