Publicația analizează provocările cu care se confruntă biserica: vârsta înaintată a fiecărui papă, popularitatea lui adusă prin rețelele sociale și autoritatea pe care cardinalii ar trebui să o sacrifice alegând pe cineva mai tânăr.
„Mă simt bine, mă vindec repede”, spunea Papa Francisc într-un interviu recent, referindu-se la operația la genunchi care l-a forțat să se deplasese într-un scaun rulant. El a dat asigurări că nu are niciun plan de a se retrage de la conducerea Bisericii Catolice.
Într-un alt interviu, liderul catolic, în vârstă de 85 de ani, a lăsat totuși deschisă această posibilitate, dacă sănătatea i se va șubrezi prea mult. Suveranul Pontif a spus că intenționează să-și continue activitatea și că va fi „ghidat de Dumnezeu” atunci când va fi cazul să abdice, dacă va fi cazul.
„Schimbarea unui papă nu este o catastrofă”, le-a spus el jurnaliștilor dintr-un scaun cu rotile, potrivit BBC.
Papa Francisc este al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, din 2013. Ce ar însemna retragerea Papei Francisc pentru Biserica Catolică? Ar putea crea un precedent, având în vedere că ar fi al doilea consecutiv care renunță la scaunul de lider, după Papa Benedict?
Până la moarte
Pentru catolici, este important ca un papă să rămână lider până la moarte. S-a întâmplat cu Papa Ioan Paul al II-lea, care a devenit șeful Bisericii Catolice la 58 de ani, fiind atunci cel mai tânăr din istorie. Pontificatul său a durat 26 de ani.
Milioane de oameni din întreaga lume s-au strâns în Piața Sfântul Petru din Roma pentru a-l conduce pe ultimul drum, în 2005. Este o tradiție sprijinită de motive pur teologice: papa este legătura dintre oameni, biserică și Iisus Hristos.
Dar la fel de importantă pentru această tradiție, notează The Conversation, este poziția temporară a papei de lider al Vaticanului. Iar odată cu ea vine și modul în care este acesta ales. Chiar dacă Papa Francisc guvernează un teritoriu mic, este, totuși, ultimul monarh absolut din Europa.
De secole, familiile aristocrate din Roma s-au luptat pentru tron și pentru controlul statelor papale care au ocupat cândva mare parte din centrul Italiei. Unii conducători, de exemplu Paul al III-lea și Urban al VIII-lea, erau cunoscuți pentru corupția și nepotismul lor. Puterea și influența familiilor lor s-a încheiat doar odată cu moartea lor.
Influența cardinalilor sau de ce este mereu ales un Papă în vârstă
Nu este și cazul capetelor papale din trecutul mai apropiat, însă modul în care sunt alese nu s-a schimbat prea mult. Și nici motivele alegătorilor, adică colegiul cardinalilor.
Un papă de o vârstă înaintată înseamnă o conducere scurtă. Cardinalii vor să asigure că nu trebuie să aștepte mult ca să-l schimbe. Moartea unui papă le oferă, așadar, acestora oportunitatea de a-și exercita influența. Din nou.
Cei 9 papi dinaintea Papei Francisc care aveau peste 75 de ani la momentul numirii lor la conducerea Vaticanului au servit în medie 5-7 ani, arată o analiză din 2013. A existat o perioadă în istoria bisericii, începând cu 1740, când au fost aleși papi între 56 și 68 de ani. Aceștia au condus în medie Biserica până la 15 ani.
Bătrânețea înseamnă, practic, pentru cardinali, ocazia de a-și revizui alegerea mai devreme, concluzionează The Conversation.
Cum au influențat rețelele sociale papalitatea
Dezvoltarea mass-media, a rețelelor sociale și a modurilor de a călători în lume au influențat și ele Vaticanul. Papa Paul al VI-lea a fost primul papă care a ieșit din Italia de când Napoleon a cucerit Roma, și primul care a vizitat Statele Unite, Australia și Israel. Papa Ioan Paul al II-lea a devenit însă un superstar, călătorind mai mult, vorbind mai mult.
În ziua de azi, orice pas pe care-l face Papa Francisc, orice comentariu sau anunț, pot fi urmărite de credincioși pe Twitter și YouTube. Cu toate astea, modernizarea tuturor lucrurilor s-a dovedit a fi potirul cu otravă pentru papalitate, scrie The Conversation.
Tehnologia i-a crescut vizibilitatea și a creat mai multe așteptări printre credincioși, așteptări pe care papii se străduiesc să le atingă. Presiunea rețelelor sociale și solicitările de comunicare din partea presei sunt constante și reprezintă, în același timp, o zonă mai puțin familiară pentru Suveranul Pontif, oricare ar fi el.
Rolul de papă a devenit mai dinamic, mai greu. În același timp, progresele în medicină sunt o provocare și mai mare când oamenii trăiesc mai mult, iar sănătatea bună nu ține pasul cu vârstă înaintată.
În 2013, Papa Benedict al XVI-lea, care avea aceeași vârstă pe care o are acum Papa Francisc, nu s-a mai simțit capabil să rămână la conducerea Vaticanului. Abdicarea sa dovedește situația delicată în care se află biserica.
Un papă mai tânăr?
Benedict are acum 95 de ani și o sănătate extrem de fragilă. Biserica Catolică ar fi fost într-o situație dificilă dacă Benedict nu s-ar fi retras în 2013 – este primul papă care abdică în ultimii 700 de ani. Biserica este în retragere chiar și în America Latină, de unde este Papa Francisc, din cauza secularizării și a dezvoltării bisericilor evanghelice.
Toate astea sunt dovada că Biserica Catolică „are nevoie de un papă mai tânăr, mai activ și mai energic”, subliniază The Conversation.
Dar cu o speranță de viață din ce în ce mai mare, Papa Francisc și cardinalii care îi vor alege succesorul au de luat niște decizii dificile.
Două retrageri consecutive ale papilor vor crea un precedent. Biserica Catolică pune mare preț pe tradiție, dar ar putea arăta foarte diferit viitorul ei dacă papii mai tineri și pensionarea lor la vârste înaintate devin o normă.
Iar deciziile nu sunt ușoare. Un papă tânăr și dinamic e o necesitate pentru Biserica Catolică. Dar pentru cardinali, poate fi riscant să pună responsabilitatea de papă în mâinile unui om mai tânăr pentru că ar înseamna să-și sacrifice autoritatea pentru mult timp.