ComenteazăNegocieri cu doi copii pentru 5 locuri
Vineri, ora 19.00. Pe Calea Victoriei, lângă Biserica Zlătari, doi puşti care nu par să aibă mai mult de 10 ani, unul mai slab, altul mai dolofan, făceau semne disperate către şoferi, pe care îi îndemnau să vină să parcheze pe locurile despre care ziceau că sunt ale lor. Acestea se aflau chiar în curtea bisericii, dar se pare că băieţii cunoşteau bine zona, ştiau că acolo e mereu liber şi n-aveau nici o jenă să-i ghideze pe şoferi să-şi parcheze maşinile acolo. I-am urmărit pe copii de când au venit. De la doi şoferi au câştigat (cum aveam să aflăm ulterior- n.r.) 22 de lei.
Am intrat în vorbă cu ei, încercând să aflu ce-ar trebui să fac ca să găsesc şi eu locuri libere de parcare în zonă, pentru mine şi pentru cinci prieteni. “Câte maşini, doamnă?”, mă întreabă unul dintre puşti. “Cinci”, îi răspund. “A, (îşi freacă mâinile bucuros-n.r.), 30 de lei pentru toate cinci”. “Dar la ce oră veniţi? ”, întreabă cel mai grăsuţ. “Pe la 12 (noaptea n.r.)”, îi răspund… “A, păi să vină acum”, spune el, “… că la 12 îmi daţi 80”, adaugă el . “Ce mărci sunt?” întreabă celălalt, mai încet. Îi spun că sunt maşini scumpe. La această replică, cel mai mic, care la început îmi ceruse 30 de lei, se răzgândeşte. “Doamna, 80 şi le băgăm pe toate aici”, îmi spune repede băiatul. Le zic că e prea mult şi dau să plec. Atunci, cel mai grăsuţ, disperat să nu mă piardă de client, îmi zice: “Haideţi să vorbiţi cu mama, că e peste drum”. O ia la fugă înaintea mea, probabil ca să apuce să o pună la curent cu negocierile de până atunci. Mama lui, alături de alţi doi bărbaţi, stătea la câţiva metri mai departe, pe marginea gardului de la clădirea CEC, având şi ea în grijă locurile de parcare de acolo.
Ultimul preţ: 60 de lei
Ajung la femeie, o tipă până în 30 de ani, şi îi spun ce vreau. “Ultimul preţ, 60 de lei”, îmi zice ea scurt. Intervine în discuţie unul din bărbaţii cu care era. “Doamnă, 60 de lei. Eu vi le pun aici, chiar la stradă. Am grijă să nu le zgârie nimeni, să nu păţească ceva”, continuă amabil bărbatul, care îmi dă şi numărul lui de telefon, ca să pot să-l anunţ când vin cu maşinile. “Numai să mă anunţaţi, să nu ţin locurile astea ocupate degeaba”, mă avertizează el.
Am făcut un calcul simplu: 60 de lei pentru cinci maşini înseamnă 12 lei de autoturism. Am numărat maşinile care au parcat în zona Bisericii Zlătari, acolo unde-şi făceau veacul “prietenii noştri”: circa 100 de autoturisme pe seară. Şi, cum în Centrul Istoric vin clienţi de vineri până duminică seara inclusiv, rezultă că falşii parcagii bucureşteni, fără să depună nici cel mai mic efort, se îmbogăţesc cu peste 3.000 de lei la fiecare sfârşit de săptămână.
Fiecare zonă din oraş are parcagiul ei
Unirii:
În zona Unirii, un alt băiat îşi aşteaptă muşteriii ↓
Splaiul Independenţei:
Pe Splaiul Independenţei, un copil face semne oricărui şofer pe care-l vede că îşi caută un loc de parcare în zonă ↓
«Afaceriştii» au zeci de amenzi pe care nu le plătesc
Parcagiii şi-au împărţit oraşul şi percep tarife în funcţie zonă. Cel mai piperat e în weekend, în Centrul Istoric, unde preţurile ajung la 12 lei. În rest, tarifele sunt în jur de 5 lei – 10 lei, iar cel mai ieftin este la Gara de Nord, unde un loc costă între 1 şi 5 lei. Fenomenul a luat amploare în ultima perioadă, motiv pentru care poliţia locală a intensificat controalele şi a dat de la începutul anului circa 300 de amenzi. Acestea variază între 100 şi 500 de lei, numai că sancţiunile nu-i sperie pe parcagiii ilegali. Majoritatea are la activ zeci de amenzi neplătite. Asta pentru că în timpul raziilor parcagiii le spun poliţiştilor că nu au buletinele la ei şi le dau adrese fictive.