ComenteazăChiar dacă pare paradoxal să ne bucurăm la moartea cuiva, creştinismul surprinde cu acest aspect.
„O înmormântare, prilej de bucurie? Mereu paradoxal, creștinismul ne surprinde și prin Praznicul Adormirii Maicii Domnului. Un soi de oază de sensuri în marasmul de tulburări de acum, dintr-o țară ce și-a uitat rostul în Dumnezeu. Se spune – o spun istoricii și cunoscătorii literaturii și artei Occidentale – că îndată după Cruciada a IV-a (1202-1204), cavalerii, nu foarte mândri de uciderea din culpă a grandorii Constantinopolului, au adus în iconografia occidentală imaginea unei femei cu totul speciale. Icoana o arată moartă, întinsă într-un pat, înconjurată de chipurile îndurerate ale Apostolilor. În dreptul sicriului său, însă, Hristos Domnul ținea în brațe, înfășurat în alb imaculat, ca într-un ștergar de lumină, sufletul ei. Copilul ținea, ca pe un copil, sufletul celei ce-i dăduse trup printre oameni. Developarea uimitoarei icoane va ajunge la noi prin grija celui ce avea să realizeze mozaicurile Mănăstirii Chora, din Constantinopolul, ajuns Istanbul”, a spus părintele profesor.
Emoționanta frumusețe a tandreții, pentru care merită să postim
Potrivit părintelui Necula, atunci când vorbim despre Maica Domnului, indiferent de sărbătoarea prin care o cinstim,vorbim despre mame.
”Evlavia unei femei, Maria Ducaenas, la 1077-1081, dăduse prima formă unui astfel de turn de lumină și luciditate duhovnicească, din care aveau să se hrănească nădejdea de iubire a atâtor mame. Pentru că, la miez de august, despre mame vorbim, despre femeie ca răsad al credinței, înflorire a nădejdii și rod al iubirii. Este sărbătoarea maternității, care nu trece odată cu creșterea copiilor, ci se desăvârșește cu fiecare ceas ce ne apropie, ca oameni, de moarte. Căci mama, cu cât se apropie de plecarea în veșnicie, nu e mai puțin mamă decât ne-a fost atunci când, prin poarta de carne și sânge a trupului ei, am intrat în viață”, a mai spus părintele Constantin Necula.
Adormirea Maicii Domnului e un praznic mereu actual
Sfânta Marie Mare este săbătoarea în aşteptarea căreia merită să postim, să ne rugăm mai stăruitor, pentru că Maica Domnului se roagă continuu pentru noi.
„Emoționanta frumusețe a tandreții, pentru care merită să postim, să ne ascuțim simțul ascultării cuvântului lui Dumnezeu ca să înțelegem în ce mod ea, Maica Domnului, plinește proorociile și aduce în mijlocul unei lumi de ură, iubirea întrupată. Poate de aceea Adormirea Maicii Domnului e un praznic mereu actual. Dacă nu mă credeți, priviți atent în jur”, a continuat părintele.
Umilirea maternității, violența împotriva mamei și copilului, privarea de dragoste, cele mai odioase dintre crime
Din păcate, tot mai des asistăm la violenţe împotriva mamei şi a copilului. Acestea, alături de privarea de dragoste și de minimul necesar vieții a mamei și copilului, sunt cele mai odioase dintre crime.
„Tot mai des apar în iconografia lumii în care trăim zâmbete de copii și tristețile lor, ucigătoare deseori, mamele cu pruncii lor în brațe fiind parcă ultima redută de lumină care ne mai aduce aminte că suntem oameni. Nu pentru că așa ne spun legile, ci pentru că așa este în chip real. Dintre multele răniri de sens la care asistăm, umilirea maternității, violența împotriva mamei și copilului, privarea de dragoste și de minimul necesar vieții a mamei și copilului ne apar drept cele mai odioase dintre crime. Cum redarea zâmbetului copilului, încurajarea femeii de a avea copii, uneori prin încurajarea lucidă a adopției, sprijinul descoperirii în bărbat a unui partener de viață, echilibrat și susținător al autonomiei în iubire, rămân marile biruințe ale darului care ne este viața”, a mai spus părintele Necula.
Ca orice mamă, are pe Dumnezeu de partea ei și știe să fructifice aceasta
Maica Domnului a primit darul de a deveni mama lui Hristos şi, deşi, iniţial, s-a mirat cum de este posibil aşa ceva, mai apoi a fructificat cu măiestrie acest dar de mare preţ.
„La mijlocul verii, prăznuim maternitatea și fecioria deopotrivă, curăția unui om, Maica Domnului, devenit receptacol Harului Întrupării lui Hristos. Cum se va fi simțit copila aceea din Nazaret dinaintea unei astfel de misiuni? Identificăm în câteva episoade. Bunavestire și momentul întâlnirii cu verișoara sa, Elisabeta. Deloc morocănoasă ori instabilă în acceptare, dispusă să accepte ajutorul lui Dumnezeu, gata să înfrunte o lume întreagă pentru Pruncul său. Mie, personal, mi se pare un model emoționant de entuziasm responsabil. Primește un Dar care ne depășește pe toți și știe, prin conlucrare cu Dumnezeu, cum să-l gestioneze. Ca orice mamă, are pe Dumnezeu de partea ei și știe să fructifice aceasta”, a mai spus părintele Constantin Necula.
Ziua înmormântării Maicii Domnului, o perdea uriașă așezată peste frica noastră de moarte
„De aceea e frumoasă ziua Înmormântării Ei. E asemeni ridicării unei perdele uriașe, așezată peste frica noastră de moarte. Maica Domnului ne îndeamnă să nu ne fie frică să înviem. Ea știe cine este Învierea. Și a ținut să o aducă în lume, iar la plecarea Lui din lume, să fie lângă El, Iisus Hristos. Iar Domnul prețuiește Maica Sa. Fiecare avem de învățat din icoana aceasta în ce mod, plecând de lângă noi, părinții noștri sunt parte de Veșnicie. Întru Adormirea sa, Maica Domnului umple așteptarea morții de sens. De sensul Învierii”, a conchis părintele profesor Constantin Necula.
Citește și: