ComenteazăPărintele spune că sub emoția știrilor tublurătoare din Grecia au apărut tot felul de reacții, unele chiar penibile. În acest context, ar fi bine să tăcem, dacă nu suntem în strea ca măcar să ne rugăm în liniște.
Să ne ținem gura la durerea altora, dacă nu suntem în stare să ne rugăm tăcând.
”Suntem sub emoția tulburătoarelor știri din Grecia. Imaginile unei apocalipse dureroase smulg din noi oftaturi. Puteam fi noi, oricare dintre noi. Suntem, cu fiecare om, fiecare dintre noi. Din negura Facebook-ului am prins primele snobisme moraliste. O teologie penală, vorba Domnului Pleșu, izbucnită din neputința de a înțelege să ne ținem gura la durerea altora, dacă nu suntem în stare să ne rugăm tăcând. Oricât ți-ar fi de antipatici conducătorii unei țări, aviz și modului nostru de a ne autodistruge din ultimii ani, oricât de idioate acțiunile civice propuse de unii sau alții, în numele unor legi izvodite de cu noapte, noaptea minții, la momentele grele, absurde, dureroase avem o singură obligație: să avem curajul să iubim…Să stăm fermi dinaintea morții scriind pe inimi, cum au scris ei pe casele descojite de viață: We are here! Suntem aici. Suntem alături de voi. De voi care ne-ați fost gazde pelerinajelor ori orelor noastre de destindere, de voi, oamenii unei țări care ne-a devenit țară multora pentru segmente de viață. De voi care ne-ați adunat pe Meteore ori pe țărmul mării, în frumusețea Eginei ori sălbăticia de lumină a Olimpului, de voi care ne duceți peste valuri spre singurul liman de dragoste întrupat în mijlocul lumii: Athosul!”, scrie părintele într-un articol publicat de Tribuna în această lună.
Dinaintea dramelor umane nu încape nimic din aroganța moralistă și stupizenia gregară. Nu cred, sau refuz să cred, că n-am învățat nimic din tragedia de la Colectiv.
Parintele Constantin Necula a spus de asemenea că nu poate să creadă că nu am învățat nimic din tragedia de la Colectiv.
”Dinaintea dramelor umane nu încape nimic din aroganța moralistă și stupizenia gregară. Nu cred, sau refuz să cred, că n-am învățat nimic din tragedia de la Colectiv. Nu de făcut pe deștepții au nevoie oamenii, semenii noștri, ci de dragostea noastră, de mărturia noastră că ne pasă. În smerenie și bun simț, cu destinderea de Duh Sfânt ce ți-o pune în inimă bunul simț. Mi-e rușine cu răutatea unui creștinism mediocru, de turmă analfabetă în Duh. Opriți-vă! Încercați să vedeți că Dumnezeu Însuși plânge de dorul nostru. Copiii morți în Laos, dramele din spitale, răutatea dintre noi, ifosele de puri ale celor care n-au atins puterea dar se cred incoruptibili, jena de a privi cum numără puținii bani ce-i mai au bătrânii la tejgheaua cu pâine ori la ghișeul farmaciei, rușinea de nu găsi soluții la sărăcia oamenilor ori de a nu ști cum să ne cerem iertare că nu suntem lângă oameni, în momentele de criză, sunt motive de reflexie mai amplă decât păcatele altor popoare ori insistența violentă a grupusculelor ideologizante în efortul lor de a prosti liniștea lumii”, a continuat părintele profesor.
Inundațiile din Țară nu ne-au învățat nimic?
România traversează și ea o perioadă grea, aceasta a inundațiilor , cu gospodării distruse, oameni care și-au pierdut casele. Oare inundațiile din țară nu ne-au învățat nimic? s-a întrebat părintele.
”Nu ne-au adus aminte că trebuie, obligatoriu, să stăm unul lângă altul pentru că lipsesc cei care să ne fie liantul social al unității? E nevoie de creștini în construcția unei democrații reale? Fără îndoială că da. Dar de creștini atenți la suferință și compătimitori la tragedii. Făcători de bine și atenți la rugăciune. Colportorii de apocalipse stupide și muribunzii cu aere de înviați nu încap în lucrarea de Duh a unei Biserici. Nici când cenușa tragediilor se va răci, iar unii o vor ascunde sub preș- cine are ochi de citit înțelege- gura creștinilor nu poate emite judecată fraților ci încurajarea exigențelor care nu repetă cataclismele. Nu-l puneți pe Dumnezeu în situații jenante doar pentru că nu-i înțelegeți gândul și durerea”, a continuat părintele
La vremuri grele, dureroase, avem o singură chemare: Trebuie să avem curajul să iubim!
În momnetele grele, dureroase, ar fi indicat să lăsăm cleveteala și să avem curajul să iubim, necondiționat.
”Să iubim fără nici o rezervă, să simțim pe pielea noastră arsura celor arși, lacrima celor pierduți și cenușa din gura celor care strigă după ajutor! Trebuie, obligație de exigență duhovnicească, să viețuim în inimile noastre ieșind din covârșitoarele cătușe ale căderii noastre, ale gândului nostru critic, ireal în răutatea sa. Ajunge zilei greutatea ei. Grecia, Laos, Siria, lumea întreagă are nevoie de compasiunea noastră, de liniștea noastră atârnată de Cer. We are here Greece! Nu te lăsăm în flăcări. Ne-ai dăruit ca democrație, istorie, cultură și viață duhovnicească enorm și pentru asta suntem alături de tine. Ne pasă. Și iartă-ne că în liniștea noastră nătângă uităm că Dumnezeu nu omoară și nu aprinde păduri, că pedepsește cu dragoste. Voi sunteți pedeapsa lipsei noastre de iubire când vă vedem tragedia. We are here Laos, Syria…Suntem aici Dumnezeul nostru. Iartă-ne de gură mare și dă-ne curajul să iubim. Necondiționat”, a mai spus părintele Necula.