Elena are doi băieți și un munte de responsabilități. „Am plecat la muncă și tu stai acasă și n-ai altceva de făcut decât să ai grijă de băieți”, este ce aude în permanență. Așa că lucruri pe care atunci când era soțul ei acasă le-ar fi tratat ca pe niște banalități, acum devin tragedii. Toată această presiune o simt și băieții, care dintr-o dată trebuie să fie perfecți. Și când băiatul mai mare a intrat în perioada de preadolescență și a început să se răzvrătească față de ea și față de lume, a decis să vină împreună la psiholog.

„Mai am colegi cu părinții plecați. Îs prieten doar cu unul care are tatăl plecat și mi se pare că mai sunt vreo doi. Nu prea vorbim despre asta”, povestește Alin, fiul Elenei. Mama lui sare imediat: „Și cum e prietenul tau? Să spui din comportamentul lui, ai văzut că se simte că tata lui nu-i acasă. E cam… E lăsat prea libertin, deja la vârsta asta a fost prin club, a fumat și deci… Mă gândesc că dacă ar fi tata lui acasă, s-ar implica mai mult și n-ar lăsa să se întâmple asta… Eu o știu și pe mama lui că e copleșită de probleme, că nu mai poate să-l stăpânească. Se cunoaște. Dar eu foarte mult am vorbit cu al meu și am început să vin la psiholog ca să nu-l scap”, spune Elena.

Să scapi un copil din mână este o tragedie pentru un părinte oricum stresat. Așa a fost pentru Elena, care a decis să facă ceva înainte să alunece pe această pantă. Înainte să dea greș ca părinte. Mai mult, are exemple printre prietenii lui Alin pe care plecarea părinților i-a transformat, i-a maturizat. „Păi s-a lăsat de fumat după patru ani, bine, dar a reușit ceva”, își apără prietenul.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Important e că înțeleg amândoi ce îi afectează și au căutat ajutor. „E greu fiindcă toate responsabilitățile de acasă cad pe mine, inclusiv educația băieților și mă gândesc că ar fi necesar să fie și el acasă. Simt așa o presiune că dacă se întâmplă ceva în educația lui, mă consider vinovată eu, că doar eu răspuns aici de el. Dar dacă ar fi și soțul acasă, n-ar mai fi și presiunea așa mare pe mine, fiindcă ar fi și el și să se implice, nu să zică: ai fost acasă, n-ai fost în stare să-i educi și n-ai avut altă preocupare decât să ai grijă de ei. Îmi lipsește și ca persoană, tot singur, singur, singur…”, accentuează femeia de 40 de ani. De când a plecat soțul ei, este doar mamă, a uitat să aibă grijă de ea, a uitat că există. Și se ia cu micile dispute cu fiul cel mare despre ce mănâncă, cum se îmbracă, ce teme uită să facă.

Durerea e mai mare de sărbători

„De sărbători, mi-aș fi dorit să fie acasă. Am fost puțin mai trist că nu era și el. Voiam să fim toți împreună. Mama e mult prea stresată când nu e tata. Îi prea zăpăcită, stresată, se stresează prea mult. Numai când tata e plecat face așa”, spune și Alin, un băiat care la 12 ani pare deja de liceu. Tatăl lui vine, totuși, la patru luni acasă, dar tot simte că li s-a dat familia peste cap. „A fost mai greu, mi-e dor de el. E o schimbare, de la un mod de viață pe care îl aveam înainte, la faptul că acuma nu mai e tata și e destul de mare diferența”, spune băiatul.

Au discutat să se reunească familia, fiindcă și bărbatului îi este greu să fie departe de ei. Dar niciodată discuțiile nu au fost atât de serioase încât să și facă ceva. „Am avut discuții că am vrea să ne mutăm, dar avem și casă aici. Dacă aș vinde-o, am pleca, dar e greu acuma și să vinzi, că noi oricum … nu mă aștept să iau banii pe care i-am investit… Dar dacă ar fi să vând, nu m-aș uita înapoi, aș pleca, să fim împreună, și mai ales pentru viitorul lor. El, oricum, loc de muncă afară are și am fi împreună, și asta contează. Seara să fie, să stea cu noi, să-și vadă copiii, că după asta tânjește cel mai mult”, spune Elena.

Cei doi rămân la o ședință de terapie. Psihoterapeutul îl sfătuiește pe Alin să facă voluntariat la o asociație și să lucreze cu copii mai mici. „De prea puține ori apreciem ce avem. Când de fapt nu ni se cuvine totul, nu trebuie doar să primim”, le spune Alina Ciupercovici, de la Clinica Aliat din Suceava. Și băiatului îi surâde propunere.

La cabinetul din Suceava, trei din cinci pacienți au avut un părinte plecat din țară. Sunt multe cazuri de tineri care cad în patima jocurilor de noroc, a drogurilor, a alcoolului sau de părinți dezorientați, depresivi. Sunt efectele migrației. Semnul că banii câștigați peste hotare au avut un preț mult prea mare.

Credem că autoritățile ar trebui să lanseze o campanie de informare cu privire la riscurile și beneficiile muncii în străinătate, mai ales când aceasta implică minori rămași singuri acasă și să gândească politici publice sociale pentru sprijinirea acestor familii despărțite din cauza sărăciei. Vă invităm să urmăriți Campania „Sindromul Italia. Copii bolnavi de dor de mama”, începută în 4 iunie, numai pe Libertatea.ro.

Am lansat un scurt ghid pentru părinții plecați, cei rămași acasă și pentru copii, coordonat de psihologul Libertatea, Cezar Laurențiu Cioc. Autorități și societatea civilă vor dezbate în fiecare zi, din platoul Libertatea, problematica migrației și cum ne afectează ea pe toți. Și veți putea vedea și citi poveștile emoționante ale unor familii care au avut curajul să plece peste hotare, unii s-au întors, alții și-au luat familiile acolo, alții încă trăiesc despărțiți, dar și ale unor copii care trăiesc cu bunici sau alte rude, ale unor oameni mari care povestesc cum a fost să trăiască fără părinți. Am filmat în cele mai afectate zone, în Iași și Suceava, dar și în Milano, zonă din Italia unde sunt în jur de 150.000 de români. Cel puțin oficial.

CITEȘTE ȘI:

 
 

Urmărește-ne pe Google News