Comentează“Căzut eroic la Otopeni. În inimile noastre îndurerate te vom
păstra cu sfințenie veșnic nemuritor”, este mesajul scris pe mormântul lui
Daniel Ispas.
Militarii au fost luați drept teroriști
Peste 80 de militari au fost trimiși, în dimineața zilei de 23 decembrie 1989, să întărească paza pe Aeroportul Otopeni. Zvonurile care provocaseră panică în rândul oamenilor i-au determinat pe soldații care erau deja pe aeroport să tragă în nou-veniți. Cei mai mulți erau tineri, abia intrați în armată. 40 de oameni au murit atunci.
“Au ridicat mâinile, că așa li s-a spus, apoi au tras în ei.
Nici în război nu se face așa ceva”, povestește Ștefan Ispas, tatăl lui Daniel,
lângă mormântul copilului său din Cimitirul Eroii Revoluției.
«Nu pot să stau în casă când oamenii mor pe stradă»
Daniel a fost unul dintre cei uciși în masacrul de pe
Otopeni. A fost împușcat în picior și în abdomen cu gloanțe cu explozie. Abia
la prânz a fost transportat la spital, însă până seara a murit.
“Era umflat de nu-l mai cunoșteam”, spune Ștefan Ispas.
A adus o coroniță din crengi de brad, pe care a așezat-o cu grijă pe cruce, apoi a împărțit drept pomană mandarine și banane celor veniți să-și plângă rudele, la fel ca el.
În Cimitirul Eroilor Revoluției, crucile albe enumeră date de
naștere. Sub lespezile reci zac tineri de 19, 20, 25 de ani. “Nu pot să stau în
casă când oamenii mor pe stradă”, scrie pe un mormânt.
Bărbatul cu părul alb stă pe o bancă, în fața crucii cu
fotografia fiului său, parcă ostenit de efortul depus. Ochii i se umplu de
lacrimi când vorbește despre Daniel. Încearcă parcă un dialog imaginar, întrebări
și ridicări din umeri.
Pe băiatul meu l-am găsit după șapte-opt zile. De la unitate mi-au zis că e sănătos, dar el era mort.
Ștefan Ispas, tatăl unui militar mort în masacrul de pe Otopeni din 1989:
Crăciunul care nu mai e
De când le-a murit copilul, soții Ispas nu mai au sărbători.
An de an, pe 23 decembrie sunt pe aeroport, comemorându-i pe cei care au căzut
victime fără vină. Și pe fiul lor. La mormântul lui Daniel vin cât pot de des.
Sunt amândoi bătrâni și bolnavi, așa că le este dificil.
Crăciunul îl petrec mai mult singuri, nu vor să fie o povară pentru celălalt fiu al lor, acum căsătorit și cu doi copii.
“Le spunem să se distreze, să nu stea triști din cauza noastră. Noi, chiar dacă am vrea, nu avem cum să mai sărbatorim. Pierderea unui copil nu se uită niciodată”, spune bărbatul.
Se consolează cu gândul că nu a murit degeaba, ci s-a jertfit
pentru țară.
“Pentru țară, da, a meritat jertfa lui, dar pentru cei care
și-au bătut joc de țara asta, nu. Ei ar trebui judecați. Pe ei de ce nu îi trage
nimeni la răspundere?”, se întreabă bărbatul.
Caseta pe care și-a văzut fiul mort, târât pe jos
La scurt timp după ce a aflat de moartea fiului său, a primit
o casetă video. Cineva filmase de sus momentul în care militarii de pe Aeroportul
Otopeni, printre care se afla și Daniel, au fost împușcați. I-a luat doi ani
să-și facă curaj să vadă înregistrarea.
Nu puteai să te uiți. Eu am văzut după un an-doi. Când am văzut, am oprit televizorul și… Și acum am caseta acasă. Am văzut exact cum s-a întâmplat. Și cum îi târa pe jos și îi ducea…
Ștefan Ispas:
După 30 de ani, un părinte încă se întreabă de ce a fost
nevoit să-și îngroape copilul.