Ministrul apărării Yoav Gallant nu s-a ferit de laude după atacurile aeriene de luni. „O capodoperă. A fost cea mai proastă săptămână pe care a avut-o Hezbollah de la înființarea sa, iar rezultatele vorbesc de la sine”, a declarat el.

Potrivit lui Gallant, atacurile aeriene de luni s-au soldat cu distrugerea a mii de rachete care ar fi putut ucide cetățeni israelieni. De cealaltă parte, Ministerul Sănătății de la Beirut susține că Israelul a ucis peste 550 de cetățeni libanezi, printre care 50 de copii. Este aproape cât jumătate din numărul morților înregistrați în Liban într-o lună de război între Israel și Hezbollah în 2006, notează BBC.

Convingerile factorilor de decizie israelieni

Factorii de decizie israelieni cred că o ofensivă feroce va provoca atât de multă durere încât liderul Hezbollah Hassan Nasrallah și aliații săi, în principal Iranul, își vor da seama că prețul rezistenței este prea costisitor.

Politicienii și generalii israelieni au nevoie de o victorie. După aproape un an de război în Fâșia Gaza, enclava palestiniană condusă de mișcarea islamistă Hamas s-a transformat într-o mlaștină. Luptătorii Hamas încă ies din tuneluri și ruine pentru a ucide și răni soldați israelieni și încă țin ostatici cetățeni israelieni.

Hamas a surprins neplăcut Israelul pe 7 octombrie anul trecut, când a lansat un atac fără precedent soldat cu 1.180 de morți și 251 de răpiți. Israelienii nu au văzut în Hamas o amenințare semnificativă, cu consecințe devastatoare. Libanul este diferit față de Gaza. Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) și agenția de spionaj Mossad au planificat următorul război împotriva Hezbollah încă de când precedentul, din 2006, s-a încheiat cu un impas.

Liderul Israelului, prim-ministrul Benjamin Netanyahu, consideră că ofensiva actuală face progrese mari în direcția obiectivului său declarat de a înclina balanța puterii de la Hezbollah.

Netanyahu, ministrul apărării Gallant și generalii israelieni spun că își doresc să oprească atacurile cu rachete lansate de Hezbollah peste graniță. În același timp, armata israeliană mai spune că vrea să forțeze Hezbollah să se îndepărteze de graniță și să nu mai pună în pericol instalațiile sale.

O nouă Gaza?

Săptămână scursă recent readuce în Liban ecouri ale ultimului an de război în Gaza. Israelul a emis avertismente civililor, așa cum a procedat și în Gaza, să plece din zonele vizate de atacuri. La fel ca în cazul Hamas, Israelul dă vina pe Hezbollah că folosește civilii ca scuturi umane.

Criticii și inamicii Israelului susțin însă că avertismentele sunt prea vagi și nu oferă suficient timp pentru evacuare. Legile războiului cer să fie protejați civilii de operațiunile militare și interzic folosirea nediscriminatorie și disproporționată a forței.

Unele dintre atacurile Hezbollah asupra Israelului au lovit zone rezidențiale, încălcând legile menite să protejeze civilii. Au vizat totodată armata israeliană. Israelul și aliații săi cheie occidentali, mai ales SUA și Marea Britanie, clasifică Hezbollah drept organizație teroristă.

Israelul insistă că are o armată morală, care respectă regulile. Dar o mare parte a lumii i-a condamnat comportamentul din Gaza.

În ceea ce privește detonările de pagere și dispozitive walkie-talkie, israelienii sugerează că țintele au fost luptătorii Hezbollah. Totuși, Israelul nu putea ști unde se vor afla acești luptători în momentul declanșării exploziilor, motiv pentru care au fost răniți și uciși civili și copii în case, magazine și în diverse locuri publice. Acest lucru, spun unii experți, arată că Israelul recurge la forța letală fără a face distincția între combatanți și civili; o încălcare a legilor războiului.

Luptele dintre Israel și Hezbollah au început în prima parte a deceniului 1980-1990. Dar conflictul în curs, limitat deocamdată la zona de graniță, a început a doua zi după atacul fără precedent al Hamas asupra teritoriului israelian, când Hassan Nasrallah le-a ordonat oamenilor săi să efectueze atacuri cu rachete limitate, dar aproape zilnice, peste graniță în sprijinul Hamas. Aceste atacuri au ținut ocupate unele trupe israeliene și au forțat aproximativ 60.000 de oameni să-și părăsească casele din zona de graniță cu Liban.

Umbrele invaziilor din trecut

Câteva voci din mass-media israeliană au comparat impactul atacurilor aeriene asupra capacităților militare ale Hezbollah cu Operațiunea Focus, dusă împotriva Egiptului în iunie 1967. A fost un raid faimos, soldat cu distrugerea aeronavelor forțelor aeriene egiptene în timp ce se aflau la sol. În următoarele șase zile, Israelul a învins Egiptul, Siria și Iordania. Victoria de atunci a conturat forma conflictului actual, pe măsură ce Israelul s-a extins în Cisiordania, inclusiv în Ierusalimul de Est, Fâșia Gaza și Podișul Golan.

Nu este o comparație bună. Libanul și războiul cu Hezbollah sunt chestiuni diferite. Israelul a aplicat lovituri grele. Cu toate acestea, nu a reușit până acum să pună capăt capacității sau voinței Hezbollah de a lansa atacuri aeriene asupra Israelului.

Războaiele purtate anterior între Israel și Hezbollah au uzat cele două părți și nu s-au încheiat cu o victorie decisivă pentru vreuna dintre ele. Războiul în curs ar putea avea o traiectorie similară, oricât de satisfăcătoare a fost ultima săptămână de acțiune ofensivă pentru Israel, serviciile sale de informații și armata sa.

Ofensiva Israelului se bazează pe presupunerea – un pariu – că va veni un moment în care Hezbollah se va fărâmița, se va retrage de la graniță și va înceta să mai tragă asupra Israelului. Majoritatea observatorilor Hezbollah cred că această mișcare șiită sponsorizată de Iran nu se va opri din acțiunile sale împotriva Israelului. De altfel, lupta împotriva Israelului este principalul motiv al existenței Hezbollah.

Asta înseamnă că Israelul, la fel de reticent în a admite înfrângerea, va fi nevoit să escaladeze și mai mult războiul. Dacă Hezbollah va continua să facă nordul Israelului prea periculos pentru întoarcerea civililor acasă, autoritățile israeliene ar putea lua în calcul lansarea unei ofensive terestre în Liban, în scopul creării unei zone tampon.

Israelul a mai invadat Libanul. În 1982, forțele sale au ajuns până la Beirut în tentativa de a opri raidurile palestiniene în teritoriul israelian. În cele din urmă, au fost nevoite să se retragă în fața furiei din țară și din străinătate.

Până în anii 90, Israelul încă ocupa o bandă largă de pământ libanez de-a lungul graniței. Generalii israelieni de astăzi erau pe atunci tineri ofițeri care au luptat împotriva Hezbollah. Totuși, mișcarea nu a fost distrusă, ci a devenit și mai puternică pe fondul prelungirii luptei sale pentru alungarea Israelului. Prim-ministrul Ehud Barak, fost șef de Stat Major al IDF, a decis în 2000 retragerea din așa-numita zonă de securitate din Liban. În opinia sa, „zona de securitate” nu a adus siguranță Israelului, dar a costat, în schimb, viețile a prea mulți soldați.

În iulie 2006, un raid transfrontalier necalculat al Hezbollah s-a soldat cu uciderea a opt soldați israelieni. Israelul a răspuns cu o ofensivă terestră și bombardamente asupra punctelor vitale, prăbușind economia libaneză. Bilanțul victimelor: 1.200 de morți, 4.000 de răniți și aproape un milion de refugiați în 33 de zile de război. După încheierea războiului, Hassan Nasrallah a spus că nu ar fi permis raidul, dacă și-ar fi dat seama de reacția Israelului.

Războiul în curs și cele viitoare

Comandanții israelieni știu că intrarea în Liban sub foc ar fi o provocare militară mai mare decât ofensiva terestră dusă împotriva Hamas în Gaza. Or, Hezbollah s-a pregătit încă de la sfârșitul războiului din 2006 și va lupta cu siguranță pe teren propriu, mai ales în sudul Libanului, unde terenul accidentat este potrivit pentru tacticile de gherilă.

Israelul nu a reușit să distrugă toate tunelurile săpate de Hamas în nisipul din Gaza. În ceea ce privește Hezbollah, forța paramilitară a mișcării și-a petrecut ultimii 18 ani săpând tuneluri și consolidând poziții în sudul Libanului. În plus, dispune de un arsenal formidabil pentru o forță militară nonstatală, furnizat în principal de Iran. Spre deosebire de Hamas, Hezbollah poate fi reaprovizionată pe uscat prin Siria.

Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, un think tank cu sediul în Washington DC, estimează că Hezbollah are aproximativ 30.000 de luptători în serviciu și până la 20.000 în rezervă, în mare parte antrenați ca mici unități mobile de infanterie ușoară. Mulți dintre acești luptători au experiență în războiul din Siria, unde l-au sprijinit pe liderul regimului de la Damasc, Bashar al-Assad.

Cele mai multe estimări converg că Hezbollah are între 120.000 și 200.000 de rachete, inclusiv cu rază lungă de acțiune.

Israelul ar putea miza pe faptul că Hezbollah nu le va folosi pe toate, de teama că forțele aeriene ale IDF vor transforma Libanul în Gaza, cu mii de civili uciși și localități în ruine. S-ar putea ca regimul de la Teheran să nu permită Hezbollahului să-și folosească toate armele din arsenal, ci să le păstreze în cazul unui atac israelian asupra instalațiilor nucleare din Iran. Acesta este un alt pariu.

În contextul continuării războiului în Gaza și intensificării violențelor în Cisiordania ocupată, Israelul ar trebui, de asemenea, să ia în considerare deschiderea unui al treilea front, dacă ar invada Libanul. Soldații săi sunt motivați, bine antrenați și echipați, dar unitățile de rezervă care asigură o mare parte din puterea de luptă simt deja tensiunea după un an de război, subliniază BBC.

Diplomația, într-o fundătură

Aliații Israelului, conduși de SUA, nu și-au dorit escaladarea războiului cu Hezbollah și caută să evite o invazie în Liban. Ei insistă că doar diplomația poate face granița suficient de sigură pentru întoarcerea civililor acasă. Un trimis american a elaborat un acord, bazat parțial pe Rezoluția 1701/2006 a Consiliului de Securitate al ONU, care a pus capăt războiului din 2006.

Dar diplomații au mâinile legate fără încetarea focului în Gaza. Hassan Nasrallah a spus răspicat că Hezbollah își va înceta atacurile împotriva Israelului doar odată cu oprirea războiului din Gaza. În acest moment, nici Hamas și nici israelienii nu sunt pregătiți să facă concesiile necesare care ar duce la un acord de încetare a focului în Gaza și la un schimb de ostatici israelieni cu prizonieri palestinieni.

În timp ce raidurile aeriene israeliene continuă în Liban, civilii, care luptau din greu deja ca să-și întrețină familiile într-o economie distrusă, se confruntă cu dureri și incertitudini greu de imaginat. Frica depășește primele linii. Israelienii știu, la rândul lor, că Hezbollah le-ar putea provoca daune mult mai grave decât cele făcute în ultimul an.

Israelul crede că a venit momentul să fie agresiv și îndrăzneț, să alunge Hezbollah de la granița sa de nord. Totuși, se confruntă cu un inamic îndărătnic, bine înarmat și furios. Aceasta este cea mai periculoasă criză a războiului declanșat odată cu atacul Hamas din 7 octombrie și în acest moment nimic nu o împiedică să se îndrepte spre ceva mult mai rău, conchide BBC.

Urmărește-ne pe Google News