În timp ce acordul, semnat miercuri în cadrul unui summit la Phenian, ar putea reprezenta cel mai puternic acord semnat de cele două țări după Războiul Rece, există opinii diferite cu privire la cât de puternic este angajamentul de securitate, scrie sursa citată.

Kim a susținut că acordul a ridicat relațiile bilaterale la nivelul unei alianțe, în timp ce Putin a fost mai discret și nu l-a numit alianță. Presa de stat nord-coreeană a publicat textul acordului, care include, de asemenea, o cooperare mai largă în domeniul militar, al politicii externe și al comerțului.

Unul dintre primele efecte în lanț ale acordului a venit joi, când guvernul Coreei de Sud a declarat că își va reconsidera politica de limitare a sprijinului acordat Ucrainei la livrări neletale. Astfel, Coreea de Sud analizează posibilitatea de a furniza arme Ucrainei ca răspuns la pactul de securitate semnat de Moscova și Phenian. Coreea de Sud, un exportator de arme în creștere, a oferit ajutor umanitar Ucrainei, dar nu a furnizat direct arme Kievului.

Ce se știe despre noul parteneriat

Cea mai mare parte a dezbaterii cu privire la acordul de parteneriat se învârte în jurul articolului care promite ajutor reciproc. Potrivit presei de stat nord-coreene, articolul prevede că, dacă una dintre țări este invadată și este în stare de război, cealaltă trebuie să desfășoare „toate mijloacele de care dispune fără întârziere” pentru a oferi „asistență militară și de altă natură”.

Dar se mai spune, de asemenea, că astfel de acțiuni trebuie să fie în conformitate cu legile ambelor țări și cu articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, care recunoaște dreptul la autoapărare al unui stat membru al ONU.

Pentru unii analiști, acest lucru sună ca o promisiune că oricare dintre națiuni va interveni dacă cealaltă va fi atacată, reînnoind o promisiune făcută în cadrul unui tratat din 1961 între Coreea de Nord și Uniunea Sovietică. Acel acord a fost abandonat după prăbușirea URSS, fiind înlocuit în 2000 cu unul care oferea garanții de securitate mai slabe.

Cheong Seong Chang, analist la Institutul Sejong din Coreea de Sud, a declarat că acordul reia limbajul tratatului din 1961, precum și prevederile tratatului de apărare reciprocă dintre SUA și Coreea de Sud privind activarea canalelor de coordonare în cazul în care ambele țări se confruntă cu amenințarea unei invazii.

Coreea de Nord și Rusia și-au restabilit complet alianța militară din perioada Războiului Rece.

Cheong Seong Chang:

Alți experți au fost mai prudenți, spunând că secțiunea este formulată cu atenție pentru a evita să implice intervenții automate și limitează strict circumstanțele în care oricare dintre țări ar fi obligată să intervină. Iar limbajul acordului este mult mai puțin important decât ceea ce fiecare națiune este, de fapt, capabilă și dispusă să facă, a declarat Du Hyeogn Cha, analist la Institutul Asan pentru Studii Politice din Seul.

Deși se întâmplă rar ca un tratat de apărare să precizeze în mod specific că o țară este obligată să intervină automat pentru a apăra un partener atacat, puterea angajamentului poate fi semnalată în alte moduri, cum ar fi modul în care SUA staționează mii de soldați în Coreea de Sud și se coordonează îndeaproape cu aliatul său în ceea ce privește instruirea și sistemele de armament, a spus Cha. Dar Rusia, de exemplu, nu are o prezență de trupe în Coreea de Nord, iar țările nu au un istoric stabilit în ceea ce privește activitățile militare comune și coordonarea, în afară de presupusele transferuri de muniții ale Nordului către Rusia, notează AP.

Faptul că articolul invocă legile interne ale țărilor și Carta ONU ar putea reflecta faptul că Rusia a încercat să își limiteze obligația de apărare la condiții foarte înguste: atunci când este clar că nu Coreea de Nord a instigat agresiunea, atacul asupra Nordului este recunoscut din punct de vedere juridic în Rusia ca fiind război, iar apărarea Rusiei față de Nord este justificată de ONU, a spus Cha.

Acordul este o declarație simbolică prin care se promite extinderea cooperării, dar lasă mult loc de interpretare atunci când ajungem în practică. Îngrijorarea cea mai mare cu privire la summit nu este dacă (Rusia) s-a angajat sau nu la o intervenție militară automată, ci posibila extindere a transferurilor de arme nord-coreene către Rusia și a transferurilor de tehnologii militare rusești către Nord.

Du Hyeogn Cha:

Putin a declarat joi că acordul prevede asistență militară „doar dacă este comisă o agresiune împotriva” uneia dintre părți. El a spus că Coreea de Sud „nu ar trebui să se îngrijoreze” în legătură cu acordul dacă Seulul nu plănuiește nicio agresiune împotriva Phenianului.

Moscova „își rezervă dreptul” de a înarma adversarii Occidentului

Întrebat dacă loviturile ucrainene asupra regiunilor rusești cu arme furnizate de Occident ar putea fi considerate un act de agresiune, Putin a spus că „trebuie studiat suplimentar, dar este aproape de asta” și că Moscova nu exclude furnizarea de arme Coreei de Nord ca răspuns.

O serie de aliați NATO, inclusiv Statele Unite și Germania, au autorizat recent Ucraina să lovească unele ținte de pe teritoriul rusesc cu armele cu rază lungă de acțiune pe care le furnizează Kievului. La începutul acestei luni, un oficial occidental a declarat că Ucraina a folosit arme americane pentru a lovi în interiorul Rusiei. Oficialul, care nu a fost autorizat să comenteze public acest subiect sensibil, a vorbit sub rezerva anonimatului.

În replică, Putin a declarat că Moscova „își rezervă dreptul” de a înarma adversarii Occidentului, iar joi a reiterat această idee. „Am spus, inclusiv la Phenian, că în acest caz ne rezervăm dreptul de a furniza arme altor regiuni ale lumii. Ținând cont de acordurile noastre cu Republica Populară Democrată Coreeană, nu exclud acest lucru”, a subliniat Putin.

Cele două ţări vor coopera activ în eforturile de a stabili o „nouă ordine mondială justă și multipolară”

Putin a declarat că nu va „exclude dezvoltarea cooperării tehnico-militare cu Republica Populară Democrată Coreeană în conformitate cu documentul semnat astăzi”. Această declarație oficializează, de fapt, ceva ce țările occidentale susțin că se întâmplă deja, punctează AP.

SUA și alți aliați susțin că Rusia a primit rachete balistice și muniție din Coreea de Nord, pe măsură ce războiul din Ucraina epuizează inventarul Moscovei, și că Rusia a făcut transferuri de tehnologie către Phenian care ar putea spori amenințarea reprezentată de programul de arme nucleare și rachete al lui Kim.

Presa de stat nord-coreeană a declarat, de asemenea, că acordul prevede ca țările să ia măsuri pentru a-și consolida capacitățile de apărare comune, dar nu a specificat care ar fi aceste măsuri sau dacă acestea ar include antrenamente militare combinate.

De asemenea, acordul solicită ca țările să coopereze activ în eforturile de a stabili o „nouă ordine mondială justă și multipolară”, a declarat Agenția Centrală de Știri Coreeană din Nord, subliniind modul în care țările se aliniază în timp ce se confruntă cu amenințări separate, în creștere, cu Statele Unite și aliații lor.

„Rusia și Coreea de Nord vor ține probabil la secret detaliile acestei cooperări, dar acordul este o modalitate de a face cunoscut lumii, și în special Statelor Unite și aliaților săi, că vor lucra împreună”, a declarat Ankit Panda, analist senior la Carnegie Endowment for International Peace.

 
 

Urmărește-ne pe Google News