Prin anii ’80, Kim Carnes a spart topurile cu melodia ei “Bette Davis’ Eyes”: era un omagiu adus celei care transformase fumatul in brand si ai carei ochi sunt un fel de logo al celei de-a saptea arte… Cam tot pe-atunci (in 1987), in SUA se judeca cel mai lung proces cu mafioti din istoria tarii. Personajul principal se numea Jack Di Norscio (alintat ca “JackieDee”) si, in filmul veteranului Sidney Lumet “Pledez vinovat?!”, el este Vin Diesel.
Stop-cadru: la peste 80 de ani, Lumet e autorul uneia dintre cele mai coerente opere cinematografice. Titluri mari (“12 oameni furiosi”, “Dog Day Afternoon”, “Reteaua”, “Verdictul”…) stau alaturi de titluri de filme mai maruntele, dar amanuntul asta paleste in fata vitalitatii batranului cineast – care a ales sa puna pe ecran, cum spuneam, acest proces american. A carui particularitate nu sta doar in faptul ca a fost lung, ci si in aceea ca Di Norscio a ales sa se apere singur.
“Play”: Diesel e senzational! Actorasul cu scafarlie rasa, numai muschi si energie “xXx”, a acceptat sa se ingrase si sa-si acopere teasta lucioasa cu o “podoaba capilara” ce pare cosmarul oricarui hair-stylist. Si, mai ales, Vin Diesel JOACA! Desi “Pledez vinovat!?” nu se reduce la atat, performanta lui Diesel este cel mai bun lucru din film. E un recital de muschi mutati in creier, care te face sa versi o lacrima peste sicriul prejudecatii ca un actor de film de actiune e handicapat intr-o drama serioasa. “Pledez vinovat?!” e un film serios, ceea ce nu inseamna ca e trist; iar Vin Diesel se dovedeste un actor serios, ceea ce nu inseamna ca-i mai putin simpatic. “JackieDee” te pune totusi pe ganduri. Pentru ca iti arata ca un “showman”, un mascarici in sala de judecata, poate schimba soarta unui proces. Cand totul se reduce la “rating”, morala ia o pauza… Becali, ceva?
Alex Leo Serban – critic de film