Pentru a-i convinge pe cei care au venit să cumpere vase de lut de cea mai bună calitate, olarul, care a venit din Ungaria, a şi gătit în vase, demonstrând, astfel, că acestea rezistă la temperaturi foarte mari.
„Rezistă la temperatură. Am gătit în aceste vase pentru a demonstra că aceste vase nu sunt doar frumoase, ci sunt şi rezistente. Contează foarte mult materia primă şi, bineînţeles, priceperea olarului”.
Întrebat dacă meseria lui dispare, acesta a spus că tot mai puţini oameni practică olăritul.
Există un centru de olărit în Ungaria, unde el a învăţat cunoştinţele de bază, apoi s-a perfecţionat singur. Acum, după mulţi ani, a reuşit să impună un stil personal al modului de lucru, al esteticii şi oferă garanţie pentru produsele sale.
Nagyne Torok Zsoka are două fete. Amândouă au talent şi speră ca măcar una dintre ele să preia meseria lui. Dacă nu, tot mai are o speranţă: măcar nepoţii să preia meseria „dar de la Dumnezeu”, pe care el o practică de 33 de ani.
Tot din Ungaria a venit la Sibiu şi Leş Gabor. E unul dintre cei mai cunoscuţi meşteri olari din Europa. El olăreşte de 46 de ani. Îi place să spună că fiul său, acum în vârstă de 36 de ani, s-a născut în atelierul de lut.
Acesta i-a transmis şi fiului său „dragostea de lut”.
„E foarte greu de răspuns la această întrebare. Dacă aş spune că e o meserie pe cale de dispariţie, ar însemna că sunt pesimist. Eu cred că este un dar de la Dumnezeu să practici această meserie şi cu siguranţă vor fi şi tineri care o vor practica”, spune Nagyne Torok Zsoka.
Pentru fiul lui Les Gabor, dragostea de lut a venit de la sine, dar a trecut prin perioada adolescenţei, în care a vrut alştceva de la viaţă. În olărit, lucrurile merg greu: e nevoie de răbdare, de tenacitate. Trece multă vreme până reuşeşte cineva să facă un vas.
„Primul atelier de ceramică pe care l-am făcut în Baia Mare în 1980. S-a desfiinţat în scurt timp şi atunci în camera copilului am făcut un atelier. Practic fiul meu s-a născut în atelierul de olărie”, a mărturistit Leş Gabor.
Olarul crede că unul dintre motivele pentru care tinerii nu se apucă de olărit este faptul că pentru a ajunge să faci un obiect mic e nevoie de mult timp şi de multă răbdare.
„Acum lucrează şi el. Ştie toate zonele de ceramică. Anul acesta am adus la Sibiu ceramică de Turda şi de Vama. Fiecare centru e cu totul aparte. Eu fac din 45 de centre din Trasilvania. Cel mai mult îmi place Bistriţa”, a mai spus Les Gabor.
Un vas de gătit, cu garanţie că nu va crăpa la primul foc, s-a vândut, în Muzeul Satului din Sibiu cu cel puţin 100 de lei.