„Sunt o iubitoare de frumos și, prin lucrările mele, vreau să arăt tuturor că frumosul există chiar în jurul nostru. Trebuie doar să-l simțim, să ne bucurăm de el și să-i facem loc în viața noastră”, așa explică polițista pasiunea sa.
Povestea pictorului de astăzi se pierde undeva în anii copilăriei în care Andreea își bucura părinții cu desene făcute, uneori stângaci, în creion sau în culori care acopereau, în joacă, multe coli albe de hârtie.
„O joacă de copil”, și-au spus oamenii mari din jurul micuței, fără să realizeze vreo clipă că sufletul fetiței ținea ferecat ca pe o taină uriașă darul de a picta. Darul de a da contur în tușe vii trăirilor și sentimentelor care o încercau într-un anume moment.
Odată, ceva misterios s-a întâmplat cu Andrea. Pașii au purtat-o, ca din senin, în fața unui magazin din rafturile căruia pensule, culori în uleiuri, acriluri, pânze și șevalete i-au vorbit.
Pictorul nu a mai zăbovit și, chiar în acea zi, a apărut primul tablou al celei care era o tânără aflată la începutul carierei de polițist.
Imaginația pictorului-polițist s-a descătușat cu frenezie și pânza din fața ei a devenit un câmp scăldat în soare în care un vultur cu ochi sfredelitori și aripi uriașe prinde în gheare un iepure ce-și căuta cu disperare o ascunzătoare.
Acela a fost momentul în care agenta, a cărei primă poveste în culori a primit aprecieri, a realizat că pictura poate face casă bună cu munca de poliție. Totul se întâmpla în urmă cu nouă ani.
Polițista pictează și desenează parcă de când lumea
„Am desenat și am pictat dintotdeauna. De copil… Dar niciodată nu m-am gândit că aș putea face din pictură pasiunea vieții mele. Nici nu știu de ce m-am dus acum nouă ani la acel magazin să-mi iau uleiuri și pânză. Am făcut-o, cred, ca urmare a unei chemări interioare. A fost momentul descătușării. Așa m-am descoperit”, spune Andreea Alba, care are 31 de ani.
O sută de tablouri, o sută de povești în culori
Povestea vulturului vânător și a iepurelui care i-a căzut victimă a fost urmată de alte aproape o sută de povești așezate în culori și uleiuri pe pânzele înrămate.
Peisaje montane de care ochii artistului s-au bucurat și apusuri de soare trăite în România sau în alte părți ale lumii.
Flori cu petalele desfăcute spre soare, grădini multicolore al căror parfum i-au aprins simțurile. Chipuri ale unor femei, bărbați sau copii. Oameni pe care nu i-a cunoscut, care nu i-au fost niciodată modele. Desene făcute doar din imaginația artistului care a reținut detaliul, care a simțit vibrația acelei secunde în care privirea i-a alunecat peste eroul următoarei sale povești în culori.
„Au fost desene din fața cărora nu m-am mișcat o zi întreagă ca să le termin”
„Cred că am pictat aproape o sută de tablouri în acești nouă ani. Nu știu exact… În funcție de starea de spirit pictez și desenez orice. Doar din memorie. Văd personajul sau crâmpeiul de peisaj. Rețin expresii, trăsături, detalii și, când ajung acasă, în atelierul meu, mă apuc de lucru. Pun totul pe pânză. În funcție de starea de spirit, pot să termin un tablou în câteva ore sau în câteva zile”, îmi explică Andreea, un autodidact perseverent care a absolvit cursurile Școlii Populare de Artă.
Polițista pictează cel puțin două-trei ore pe zi
Cum se împacă munca de poliție cu cea pasiunea nestinsă pentru pictură?
„Foarte bine”, spune polițista-artist.
La serviciu, la IPJ Hunedoara – unde agentul șef adjunct Andreea Alba face parte din structura de securitate a instituției „Internelor” -, totul este riguros și se derulează cu precizie de metronom.
Acasă, însă, lucrurile stau cu totul altfel. Polițista rămâne în ușa atelierului de pictură, loc în care artista dă frâu liber imaginației. Unde, dintr-un vârf de pensulă, Andreea împletește într-un sigur fir realul cu fabulosul și își insinuează dorințele și trăirile în poveștile așternute pe pânză. Cel puțin două-trei ore pe zi.
Din mâinile ei ies tablouri al căror prim critic este chiar soțul artistei, Marian Dorin, și el polițist, dar la Deva, la Dispecerat.
Polițista-artist pictează în cuțit, cu pensula și realizează lucrări în alb și negru
De la acele desene ale copilăriei, Andreea a ajuns membru al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). Pictor cu acte în regulă, cum se spune. A avut deja mai multe expoziții personale, două în ultimele luni.
Lucrările sale trimise spre avizare au trecut testul specialiștilor UAP și acum polițista-artist țintește spre o nouă etapă. Vrea să se specializeze în portrete realizate după fotografie. Asta ar fi, pentru ea, vârful de carieră.
„Pictez cu pensula, pictez în cuțit, lucrez în acrilic, am făcut chiar și lucrări dificile în alb și negru, cu lumini și umbre. Dar să fac portrete după fotografie mi se pare a fi vârful de carieră al unui pictor. Am început deja unele lucrări după fotografii trimise de prieteni pe tablete. Acum mă perfecționez. Sper ca masteratul în pictură la care mă voi înscrie să mă ajute”, adaugă Andreea Alba.
Ca orice artist, Andreea speră ca lucrările sale – expuse atât în țară, cât și peste hotare -, să ajungă în casele iubitorilor de frumos. Unele pleacă de la ea în dar către prieteni, altele sunt cumpărate. Fiecare tablou are povestea lui.
„Niciunul nu e mai frumos ca celălalt. Ba da, ultimul realizat e cel mai frumos”, spune pictorița în uniformă.
Până când o nouă poveste în culori prinde viață pe șevaletul Andreei…
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro