„Este unul dintre cele mai importante oraşe sumeriene din sudul Mesopotamiei”, spune arheologul irakian Aqeel al-Mansrawi, potrivit The Guardian.
Acesta cunoaşte foarte bine orașul de 5 kilometri pătraţi, al cărui apogeu a fost în jurul anului 2350 î.Hr. al-Mansrawi a observat că în Umm al-Aqarib, nisipul „acoperă acum o bună parte a sitului”. Fenomenul, recent, datează de doar „zece ani”.
Aceste locuri străvechi şi prost monitorizate suportă unele efecte indirecte ale schimbărilor climatice, şi anume creşterea salinității şi, mai ales, furtunile de nisip din ce în ce mai frecvente în Irak. Fenomenul este devastator: în 2022, mai multe furtuni de nisip au măturat ţara, potrivit AFP.
„În următorii zece ani, se estimează că nisipul ar putea acoperi 80 până la 90% din siturile arheologice din sudul Irakului”, spune Aqeel al-Mansrawi.
„Misiunile arheologice vor trebui să depună mai mult efort” pentru a curăţa pământul înainte de a începe excavarea. Vânturile sunt astăzi „mai încărcate de praf” şi „poartă fragmente de pământ, în special nisip şi nămol, care produc eroziune şi prăbuşirea clădirilor antice”, spune Jaafar al-Jotheri, profesor de Arheologie la Universitatea Irakiană Al-Qadissiyah.
Cauza, spune el, sunt iernile mai uscate şi verile mai lungi şi mai calde, cu temperaturi ce depăşesc 50 de grade.
Un alt inamic: salinizarea, tot din cauza unui mediu „foarte uscat”, subliniază Mark Altaweel, profesor de arheologie din Orientul Apropiat la University College London. Atunci când „apa se evaporă foarte repede, rămâne doar reziduul sărat”. Şi în cantităţi prea mari, salinizarea devorează totul.
Potrivit ONU, Irakul este una dintre cele mai vulnerabile cinci ţări la anumite efecte ale schimbărilor climatice, în primul rând la secete prelungite. Acest dezastru este vizibil în special de-a lungul Tigrului şi Eufratului.