Fosta soţie a lui Ioan Stoica, patronul Caritasului, vorbeşte despre fondatorul jocului care a innebunit Romania la inceputul anilor 90.
Ninge cu fulgi mari in Braşov şi şansele să găsim casa lui Ioan Stoica (69 de ani), patronul Caritasului, jocul piramidal din 1991 care promitea că returnează oamenilor de opt ori suma depusă, par de domeniul fantasticului. Montaţi de scandalul FNI, o altă înşelătorie uriaşă, pentru care plătesc Maria Vlas şi, mai nou, şi Nicolae Popa, arestat la Jakarta (Indonezia), uităm că au trecut 17 ani de când sistemul lui Stoica şi-a dat obştescul sfârşit. Dar norocul ţine cu noi şi ne răsplăteşte înzecit speranţele: într- o curte interioară, ascunsă pe străduţele din centrul oraşului, o uşă deschisă greu de o mână uşoară, de femeie, ne certifică alegerea: “Bună ziua, sunt Helen Stoica. Pe cine căutaţi?”. Teribil de intrigată, în faţa noastră stă chiar cea care i-a fost parteneră de viaţă, în perioada de glorie, lui Ioan Stoica.
Helen Stoica (69 de ani) recunoaşte franc că, în mod normal, n-ar fi stat de vorbă cu noi, “dar tocmai făcusem baie la cap şi mi-era că răcesc dacă mai vorbeam mult în uşă, pe lângă subiect”. Ne invită înăuntru, într- un apartament vechi, violet şi prietenos, şi discuţia se leagă brusc, ca atunci când nimeni nu are timp de pierdut. “Am fost soţia lui Ioan Stoica vreme de mai bine de zece ani, între 1990 şi 2002, parcă, nici nu mai ştiu când am divorţat. Ne-am despărţit dintr-o nepotrivire de caracter, să zicem. Mie mi-era foarte greu să mai fac rost de bani şi să întreţin familia, el era mai mult cu procesele, cu detenţia, cu avocaţii… Pe mine m-a deranjat foarte tare faptul că Ion nu a avut grijă deloc de familia lui”, răbufneşte doamna Stoica şi ne spune că a păstrat numele fostului soţ din comoditate.
Au divorţat acum 8 ani
Apoi, povestea se deşiră leneş, îmbrăcată în cuvinte reci şi impersonale, ca iarna de pe uliţă. “Ne-am cunoscut un pic înainte de Revoluţie, iar căsătoria am făcut-o imediat după. Eu aveam 50 de ani, tocmai ieşisem la pensie după 25 de ani în care am fost medic stomatolog în Braşov. Ion nu era la prima căsnicie, mai fusese însurat o dată, cu o femeie care a murit apoi de cancer, deşi se tratase mult timp în Italia. De fapt, ideea cu jocul ăsta i-a venit tot acolo, în Italia, că ţin minte şi-acum cum îmi povestea, în casa asta, despre jocul pe care vrea să-l lanseze în România”.
«Ion stă cu chirie»
Helen Stoica închide televizorul şi telenovela se mută în realitatea noastră: “După despărţire, eu am lucrat în Italia, de unde m-am întors acum câţiva ani. M-am văzut cu Ion în urmă cu ceva timp, întâmplător, undeva prin centru, şi am băut o cafea. La 69 de ani, e bolnav de inimă şi e sărac lipit, dovadă că n-a păstrat nimic pentru el. Are o pensie de 700 de lei şi stă cu chirie prin Braşov”. Pe picior de plecare, mai vrem să aflăm totuşi ceva. Regretă viaţa lângă fondatorul Caritasului? “Enorm. La ce am trăit anii aceia, ce stres era, n-aş mai lua-o niciodată de la capăt!”, oftează Helen Stoica şi taie aerul cu mâna, a lehamite. În faţa noastră, printre amintiri şi mileuri, primul păgubit Caritas parcă a îmbătrânit de opt ori mai repede în ultima jumătate de oră.
În Caritas s-au băgat un miliard de dolari!
Între 1991 şi 1993, jocul piramidal a rulat o sumă imensă de bani. În urmă a lăsat 300.000 de păgubiţi.
Ioan Stoica a lansat Caritasul în primăvara lui 1991, la Braşov, oraşul natal, pentru ca doar peste câteva luni să mute jocul piramidal la Cluj-Napoca, acolo de unde veneau cei mai mulţi deponenţi. Sistemul care a luat minţile a sute de mii de români era năucitor: la trei luni după ce depuneai o sumă de bani, o primeai înmulţită de 8 ori!
În total, orbiţi de posibilitatea unor profituri care să-i aranjeze pe viaţă, românii au investit peste 1.200 miliarde de lei (aproape un miliard de dolari) într-un joc care a funcţionat cu aprobarea complice a autorităţilor. De altfel, se pare că sume uriaşe s-au îndreptat spre oameni politici, spre poliţişti, spre securişti, care încasau banii peste rând.
Cum banii erau direcţionaţi în zone obscure, sistemul a dat rateul fatal în 5 octombrie 1993, când s-au făcut ultimele plăţi către deponenţi. Vestea că nu se mai dau banii i-a panicat pe oameni, care nu s-au mai înscris pe listele sistemului piramidal. Caritasul a agonizat până la falimentul oficializat la 14 august 1994, cu o datorie de 450 de milioane de dolari către cei peste 300.000 de români rămaşi pe listele de aşteptare. Trimis în judecată pentru fraudă, Ioan Stoica a fost condamnat în 1994 de Tribunalul Cluj la 7 ani de închisoare, dar pedeapsa i-a fost redusă la doi ani după ce a făcut apel. Stoica nu a fost mulţumit nici cu această sentinţă, trimiţând cazul la Curtea Supremă. Aici i s-au redus 6 luni din pedeapsă, fondatorul Caritasului scăpând cu un an şi jumătate de puşcărie. Stoica a fost eliberat din închisoare la 14 iunie 1996.
Unii s-au fript şi cu Mega Caritas
Mulţi dintre români nu s-au lecuit după scandalul Caritas, dând dovadă de lăcomie şi de naivitate. Imediat după falimentul jocului piramidal de la Cluj a apărut un altul, Gerald, care a păgubit 330.000 de oameni cu peste 100 de milioane de dolari. Iar ca ironia să fie desăvârşită, când pe piaţă şi-a făcut loc Mega Caritas, s-au găsit 12.500 de români care au bifat o pierdere totală de 20 de milioane de dolari.
Stoica avea 3% din toate încasările
Fosta consoartă a patronului de la Caritas jură cu mâna pe inimă că Ioan Stoica nu a reuşit să pună nici un ban deoparte, deşi avea un procent important din încasări.
Libertatea: Ce studii avea Ioan Stoica?
Helen Stoica: Făcuse înainte de 1989 Şcoala Medie Finaciară şi începuse ASE, tot la Finanţe, dar nu l-a terminat.
Are copii?
Are un băiat, din prima căsătorie, dar n-a putut să-l ajute cu nimic la nuntă, tot socrii i-au dat un apartament cadou. Mie, de exemplu, Ion mi-a reproşat că i-am vândut apartamentul din Făgăraş, că ar fi avut şi el acum unde să stea, dar eu n-am avut nici un amestec, apartamentul a fost vândut de rudele lui.
Eraţi importantă în schema Caritas?
La început, când jocul se lansase în Braşov, îl mai ajutam pe Ion pe la sediu, la firmă. Apoi, o perioadă am lucrat şi la sediul din Cluj, unde aveam grijă de bunul mers al treburilor. Dar asta nu a durat, eu n-am mai putut să continui şi am renunţat la implicare, ceea ce l-a supărat foarte tare pe Ion.
«A rămas cu 500 de lei după faliment»
Ce procent avea din încasări Ioan Stoica?
Eu ştiu că 3%, dar niciodată nu şi i-a încasat. Niciodată! Îi lăsa în casierie, să se înmulţească, probabil… Am avut nenumărate discuţii pe tema asta, dar nu ne puteam înţelege. La căderea Caritasului, soţul meu avea în buzunar doar 500 de lei.
Aţi fost implicată într- un proces cu păgubiţii…
Da, eu vândusem maşina mea, un microbuz Mercedes, ca să suport cheltuielile avocaţilor, atunci când el era închis şi aveam nevoie de bani. Ulterior, am aflat că maşina era şi ea trecută pe firmă, parcă, dar magistraţii au înţeles că eu n-aveam nici o vină şi nici o postură oficială în dosar. Mai ales că n-am fost trecută în actele firmei.
Cum s-a prăbuşit jocul?
S-au suprapus plăţile o dată, adică s-au luat mulţi bani peste rând. De aici a început totul. De fapt, eu i-am zis lui Ion de nu ştiu câte ori că jocul nu va dura, că va veni şi căderea, dar mă certa, îmi spunea că n-am încredere…