Cuprins:
Martorul secret (Gizli tanık)
Concept introdus în 2007, „martorul secret” permite detenția și condamnarea suspecților în cazuri politice fără interogatoriu contradictoriu. Această practică a fost folosită recent pentru a aduce acuzații de corupție și terorism împotriva lui Imamoglu.
Legea care permite utilizarea martorilor secreți a fost adoptată în 2008, când mișcarea gülenistă domina sistemul judiciar în acord cu AKP-ul aflat la putere.
Ekrem Imamoglu a denunțat procesul ca fiind nedrept, declarând: „Procesul judiciar actual este departe de a fi corect. Este o execuție fără proces”.
Administratori numiți de guvern (Kayyum)
„Kayyum” se referă la administratori numiți de guvern pentru a înlocui primarii destituiți. Această practică a fost legalizată în 2016, în urma tentativei de lovitură de stat. De atunci, 160 de astfel de numiri au fost făcute, în special în municipalitățile conduse de partidul pro-kurd HDP.
Imamoglu este acuzat de încheierea unui acord electoral cu HDP, deși guvernul negociază în secret cu liderul PKK, Abdullah Öcalan.
Parcul Gezi: amintiri ale protestelor din 2013
„Gezi” se referă la protestele masive din 2013 împotriva unui proiect de reamenajare urbană care amenința unul dintre puținele spații verzi din centrul Istanbulului. Protestele actuale amintesc de mișcarea Gezi, dar au o motivație strict politică, denunțând manipularea regulilor democratice de către guvern.
Poziția partidului pro-kurd DEM (fostul HDP) este atent monitorizată, participarea sa organizată putând influența semnificativ rezultatul protestelor.
https://twitter.com/CirkaNews/status/1903299346503737521?ref_src=twsrc%5Etfw
Refuzul înfrângerii (Mızıkçılık)
Acest termen descrie comportamentul AKP de a modifica regulile în timpul jocului și de a folosi tactici de rea-credință pentru a-și consolida puterea.
Manifestanții folosesc acest termen pentru a critica acțiunile guvernului, amintind de evenimentele din 2015 când AKP a pierdut majoritatea absolută, dar a redobândit-o în urma unor alegeri anticipate organizate într-un climat de insecuritate.
Situația din Turcia rămâne extrem de fragilă. Încercarea de a neutraliza un oponent politic de calibrul lui Imamoglu într-un oraș cu peste 15 milioane de locuitori comportă riscuri considerabile.
Rezistența populară ar putea forța guvernul să facă un pas înapoi, dar experiența anterioară cu Selahattin Demirtas, încarcerat de aproape 10 ani, arată că rezultatul rămâne incert.
Potrivit articolului din The Conversation, solidaritatea afișată de primarii occidentali față de Imamoglu ar putea fi manipulată de guvernul turc în scopuri propagandistice, prezentând Turcia ca o țară izolată sau deturnând atenția de la problemele interne reale.
În concluzie, evoluția situației din Turcia rămâne imprevizibilă, cu posibilitatea ca protestele să determine o schimbare, dar și cu riscul ca represiunea să continue.