Desenul l-a atras dintotdeauna. Natură moartă, nuduri, personaje. Dincolo de plăcerea pentru artă, el făcea terapie prin asta. Așa că, atunci când a început să viseze tot felul de lucruri ciudate, a început să le pună pe foaie și, la final, a făcut un film animat pe care l-a înscris într-un concurs de scurtmetraje.
Mai întâi a fost „Pui de somn”, apoi a venit „Mom, dad, I have to tell you something” (n.r. – “Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva”).
Iar mama lui îi distribuia pe Facebook animațiile, fără să înțeleagă despre ce e vorba. Mama lui, care încă nu știa că fiul său este gay.
„Mi-am făcut coming out-ul în cinematograf, pentru că mi-era teamă să le spun direct. Mi-era teamă că n-o să mă mai iubească”. Paul avea cam 25 de ani atunci și încă păstra secretul vieții sale față de părinți. „Părinții mei nu sunt oameni răi, dar le era frică de ce zice lumea, să nu știe lumea că eu sunt gay. Și le-a fost foarte greu la început”.
Acum, aceiași părinți vorbesc deschis despre relațiile lui, îi cheamă în vizită la fel ca pe orice alt cuplu, mama le dă prăjituri, tatăl le pune muzică pop pe YouTube.
Jocul care a devenit serios
Într-o zi, un coleg a adus la școală o revistă porno de la tatăl lui; acolo era o poză cu două femei care se sărutau. Toți băieții au fost impresionați, dar el nu simțea nimic.
„Atunci mi-am dat seama că sunt puțin diferit. Nu știam exact de ce, iar când mi-am dat seama, mi-am creat un Paul secret în mine. Cred că asta facem, toți cei care avem o altă orientare sexuală”.
Jocurile cu băieții au început de când era mic. S-a îndrăgostit, la un moment dat, chiar de un profesor. Iar în clasa a VII-a, Paul a avut primul iubit, tot în joacă. Numai că lui i-a plăcut cam mult și, pentru el, n-a mai fost doar un joc. Era ceva foarte serios.
Abia în liceu însă a început să le spună unor prieteni că e gay. Doar că nu-l lua nimeni în serios. Au crezut că e doar o fază, apoi, că e o glumă, apoi că face pe gay-ul pentru că e artist și vrea să fie cool.
„Societatea te încurajează să ai relații sexuale cu femeile, ca să-ți validezi masculinitatea”, spune el. Așa că a încercat și el. S-a cuplat cu trei femei, în total, ca să descopere ceva ce știa deja, în sinea lui.
„O fată e ca o vază cu flori. Îți place, o apreciezi, dar atât. Am vrut foarte mult să fiu straight și încercam atât de tare, încât mi se părea că eșuez încontinuu, că nu merit nimic. Mai ales că mă mințeam, deveneam lipsit de personalitate. Nici nu mai voiam să mă trezesc dimineața. Simțeam că Paul se bătea cu viața”.
Și inima a început să bată…
„Dacă toată lumea îți zice că ești crocodil, ajungi să crezi că ești crocodil”. Paul încearcă să explice cât de rău face o etichetă pusă unor oameni, pe nedrept. O etichetă pusă fără să se țină cont de omul în sine, ci de un aspect, poate inconfortabil pentru unii. Lui îi tot spuneau că a fi gay e un lucru rău și rușinos. Și chiar simțea că le face rău altora și că îi face de rușine. Până într-o zi.
„Așa că mi-am făcut terapia singur. Mi-am dat seama cât de bine e să fii tu, să fii natural, și m-am trezit. Spuneți că sunt nebun? Oi fi. Dar terapia prin artă e extraordinară!”.
Primul pas a fost să-și facă ordine în gânduri, apoi în prieteni. Cei care îl discriminau din cauza orientării sexuale dispăreau natural. Nimeni nu voia să se afișeze cu un gay asumat, dar nici el nu voia să se rușineze cu ceva absolut normal.
S-a concentrat pe animații, pe desene, pe voluntariat cu copiii bolnavi de cancer sau autism. Și viața lui a prins… viață. „Era ca și cum nu mi-a bătut inima mulți ani”.
Paul este unul dintre oamenii cu putere despre care Libertatea a scris în luna octombrie.
CITEȘTE ȘI:
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro