Paula Vizireanu, văduva militarului-erou mort în 2016, în Kandahar: „De câte ori un militar moare, retrăiesc durerea din ziua în care mi-am pierdut soțul”

• România a pierdut 30 de militari în teatrele de război în care este angajată în afara țării.
• Ultimul căzut este Ciprian Ștefan Polschi, ucis la începutul lui septembrie în atentatele din Kabul, Afganistan. Cu doar o săptămână înainte de decesul acestuia, un alt român – Ștefan Rădună, angajat al misiunii diplomatice a țării noastre la Kabul – pierea într-un atac similar, în aceeași zonă.
•  În urma lor rămân soții, copii, părinți, care învață să trăiască cu durerea.

Adrian Vizireanu avea 36 de ani și era la prima sa misiune în Afganistan. Pe 7 mai 2016, tânărul, un munte de om, cunoscut arbitru de fotbal în Buzău, orașul său natal, a fost răpus în Kandahar, alături de un alt buzoian, Iulian Dumitrescu.

Cei doi militari au fost răniți în timpul unei misiuni de instruire a polițiștilor afgani și au murit la spitalul unde au fost transportați după ce li s-a acordat primul ajutor la fața locului.

„Ciprian Polschi a fost colegul soțului meu”

“De fiecare dată când aud că mai moare unul de-al nostru, totul se năruie. E cumplit. Ciprian Polschi a fost colegul soțului meu, am fost prieteni apropiați, am fost împreună la botezuri, la evenimente. Când am aflat că a murit, s-a prăbușit totul. Am retrăit aceeași durere ca în ziua în care mi-am pierdut soțul. Așa se întâmplă, te doare de fiecare dată. E dureros să afli că o altă familie trăiește ce ai trăit tu. Iar în cazul lui Ciprian, durerea e și mare mare. Doi copii cu nevoi speciale și o soție au rămas în urmă și suferă”, spune Paula Vizireanu.

Recomandări

Cauzele unui fapt statistic înfiorător: 41% dintre tinerii români ar accepta dictatura. Sociolog: „Totul este deja luat de generațiile precedente”

Deși au trecut 3 ani de când și-a pierdut soțul, tânăra simte aceeași durere și acum. Și parcă mai mult de atât. Dorul o macină, iar singura alinare a rămas biserica.

„Dimineața și seara, trec pe la cimitir. Sunt cu toții acolo, unul lângă altul”

“E aceeași durere ca acum 3 ani. Ba mai mult, pentru că ajungi să conștientizezi că nu se mai întoarce. Dimineața și seara, trec pe la cimitir, duc flori, fac curățenie… De fiecare dată, mai apare unul și încă unul. Sunt cu toții acolo, îi tămâi pe toți, le aprind lumânări. Sunt 4, unul lângă altul”.

Adrian și Paula Vizireanu erau împreună de 19 ani, iar căsătoriți erau de 9 ani și jumătate:  “Ne știam de copii. Ne-am crescut unul pe altul. Când l-am văzut, am zis că el o să fie soțul meu.  Am simțit de la prima întâlnire”, povestește văduva lui Adrian Vizireanu.

Vrea să înființeze o fundație în memoria soțului ei

După moartea soțului ei, Paula Vizireanu ar fi putut să se angajeze în Armată. A ales să nu o facă.

Recomandări

Ce înseamnă moartea liderului Hamas, Yahya Sinwar, pentru Orientul Mijlociu. Netanyahu câștigă politic, dar conflictele în regiune nu se vor încheia | ANALIZĂ

“N-aș fi putut să merg zi de zi și să mă întâlnesc cu colegii soțului meu, am considerat că din afară pot face mai multe decât din sistem. Am decis ca atunci când am ocazia și oportunitatea de a vorbi să pot vorbi, să nu am nici o interdictie, să păstrez memoria lui așa cum ar trebui s-o păstrăm toate văduvele, având activități pentru ei și sufletul lor. E mai important să-ți ocupi timpul cu ceva care să le cinstească numele. Am de gând să înființez o fundație care să-i poarte numele lui Adrian, ca să pot ajuta oameni nevoiași, copii sau bătrâni”. 

O stradă îi poartă numele

Văduva lui Adrian Vizireanu are și un mesaj pentru cei care-i numesc mercenari pe militarii care pleacă în teatrele de operații.

“Toată lumea din mercenari nu-i scoate, toți spun că pleacă pentru bani, că e războiul altora, dar noi suntem în NATO, iar acești oameni nu știu ce înseamnă NATO. Chiar dacă nu e războiul nostru, ei trebuie să lupte acolo. Unii pleacă la ordin, alții pleacă pentru că au copiii sau soția bolnavă, unii pleacă pentru că vor să înainteze în carieră, toți muncim pentru bani, cu toții ne dorim mai mult”.

După ce a fost ucis în Kandahar, Adrian Vizireanu a fost numit cetățean de onoare al municipiului și județului Buzău. O stradă din orașul Buzău, pe care locuiește soția sa, îi poartă numele.  

În perioada 1996-2019, România a pierdut 30 de militari în misiunile executate în teatrele de operaţii, iar 185 au fost răniţi.

Recomandări

Marcel Ciolacu și George Simion conduc la prezidențiale și în sondajul CURS. Pe ce locuri sunt Mircea Geoană și Nicolae Ciucă

Buzăul are 5 militari răpuși în teatrele de operații

2010. Sergentul major Dan Ciobotaru a murit în Afganistan. Avea 28 de ani. El era cel care întreţinea familia: doi frați și pe tatăl lui, bolnav.  Militarul buzoian a fost răpus  în timp ce executa o misiune de luptă împreună cu colegul său, caporalul Paul Caracudă, pe autostrada A1 Kabul- Kandahar. La aproximativ 30 de kilometri de Qalat, autovehiculul de tip Humvee în care se aflau cei doi a fost atacat cu un dispozitiv improvizat, acţionat de la distanţă. În urma deflagraţiei, sergentul major Dan Ciobotaru și caporalul Paul Caracudă şi-au pierdut viaţa. Dan Ciobotaru a fost îngropat în cimitirul din satul Pinu, comuna Brăești, fiind singurul dintre cei cinci militari răpuși în teatrele de operații care nu e înmormântat în Cimitirul Eroilor din Buzău. 

2016. Militarii Adrian Vizireanu şi Iulian Dumitrescu au fost ucişi, iar Bogdan Dragomir, un alt militar buzoian, a fost rănit când persoane purtând uniforma forţelor de securitate afgane au deschis focul în timpul unei misiuni de instruire a poliţiştilor afgani, într-o bază de pregătire din apropierea localităţii Kandahar. Adrian Vizireanu şi Iulian Dumitrescu au fost înaintaţi post-mortem în gradul de sublocotenent şi au fost decoraţi de preşedintele Klaus Iohannis.

2017. Caporalul Mădălin Stoica a decedat pe 15 septembrie, în urma unui atac asupra unei patrule românești care executa o misiune în regiunea Kandahar din Afganistan. Militarul, 41 de ani, era căsătorit și avea un copil. Se afla la prima misiune în teatrele de operații și era angajat al M.Ap.N. din anul 2002.

2019. Ciprian-Ştefan Polschi, care îndeplinea funcţia de şofer în cadrul structurilor de comandament NATO din Kabul, şi-a pierdut viaţa pe 5 septembrie 2019, în urma exploziei unei maşini-capcană în apropiere de Green Zone din capitala Afganistanului, în timp ce se afla la volanul unui autovehicul de serviciu. El a fost înaintat post-mortem la gradul de sublocotenent.

Foto principală: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro