ComenteazăDaniela Hering, 45 de ani, asistentă medicală la Spitalul universitar Karolinska din Solna; în Suedia, din septembrie 2012:
“M-am stabilit aici din cel mai banal motiv: din dragoste. Chiar dacă dragostea nu a durat, am luat hotărârea să rămân aici. Am început să lucrez în domeniul îngrijirii la domiciliu până când am absolvit cursurile de limbă suedeză pentru imigranţi şi mi-am obţinut legitimaţia de asistentă medicală şi m-am angajat. Mi-am cumpărat un apartament şi locuiesc împreună cu fiul meu, care este la gimnaziu. Colegii şi alţi suedezi mă întreabă de ce statul român nu se ocupă de cetăţenii săi. Nu am ce răspuns să le dau. M‑am simţit responsabilă pentru toate persoanele care cerşesc pe străzi, pentru că sunt de origine română. Sper ca autorităţile să rezolve această problemă cu romii. Aceştia au fost mereu şi sunt, şi în prezent, discriminaţi. Eu nu am de gând să mă întorc în România. M-am integrat în Suedia şi îmi plac oamenii de aici”.
Andrei Macavei, 32 de ani, inginer de telecomunicaţii şi dezvoltator de produse la Ericsson, Täby; în Suedia, din ianuarie 2012:
“Am lucrat pe proiecte în Anglia, Belgia şi Olanda înainte de a mă stabili aici. Corupţia din România şi dorinţa mea de a avansa în carieră şi de a duce o viaţă mai bună au reprezentat motivele stabilirii mele aici. Vreau să rămân şi să-mi întemeiez o familie în Suedia pentru că sunt tratat mai bine aici. M-am hotărât să-mi preschimb numele de familie şi să adopt un nume suedez. Astfel se vor diminua prejudecăţile suedezilor obişnuiţi, ale recrutorilor şi ale potenţialilor clienţi în cazul în care doresc să-mi deschid o afacere pe cont propriu în viitor. În prezent, nu am nici un fel de probleme, întrucât lucrez în cadrul unei companii multinaţionale. Când persoanele necunoscute mă întreabă de unde provin, ele devin reticente sau mă întreabă: «Ce trebuie să facă România pentru cerşetorii care au venit aici?». Răspunsul meu este: «Nu le mai daţi bani, pentru că din acest motiv se află aici!»”.
Sergiu Florin Moşincăţ, 33 de ani, are propria firmă de construcţii, Gislaved; în Suedia, din martie 2007:
“Nu aveam de gând să ne stabilim aici. O cunoştinţă avea o casă ce trebuia să fie renovată. M-a rugat să vin pentru o lună şi să o ajut. Am văzut că societatea de aici funcţionează, m-am simţit bine şi m-am decis să locuiesc aici. Nu există corupţie în Suedia. În România, chiar dacă încercam să-mi văd de treabă, corupţia e atât de extinsă, încât e greu să răzbeşti. Aici nu e nevoie să oferi «cadouri » pentru a găsi lucrări. În România nu puteai să obţii o lucrare mare fără să fii nevoit să dai diverse «cadouri» la minimum două persoane din cadrul administraţiei sau unei firme de construcţii. Aşa merg lucrurile. Am lucrat ca paznic în domeniul serviciilor de pază şi acel loc de muncă l-am primit oferind sume de bani. Aşa stau lucrurile dacă nu cunoşti persoane. Eu şi soţia mea avem acum propriile firme, ea are o firmă de servicii de curăţenie, iar eu o firmă de construcţii. Ne simţim bine aici şi nu avem de gând să ne întoarcem, la cum stau lucrurile acum”.
Iulian Cananau, 40 de ani, lector în literatură americană la Facultatea din Gävle; în Suedia, din iulie 2011:
“Eu şi soţia mea aveam amândoi locuri de muncă bune, dar e greu să faci carieră în România. Eu lucram la Universitatea din Bucureşti, dar câştigam aproximativ a zecea parte din salariul mediu al unui profesor suedez. Situaţia e cam aceeaşi şi pentru medici. Chiar dacă lucrai bine şi mult, tot nu merita. Când România a intrat în UE, am avut posibilitatea să ne stabilim oriunde, printre alte locuri şi în SUA, unde am locuit timp de un an. Am ales Suedia pentru că am aflat că societatea e caracterizată de păstrarea valorilor precum toleranţa, dreptatea şi respectul pentru oameni. În acel moment, am ştiut că ni se va potrivi mai bine să ne stabilim în Suedia decât în altă parte. Ne simţim foarte bine în Suedia. Simţim că merită să facem munca prestată, nu doar din punct de vedere salarial, ci şi din punctul de vedere al oportunităţilor de carieră dacă munceşti din greu. Am venit aici pentru a rămâne. Când am plecat din ţara natală, am plecat pentru totdeauna. Din acest motiv am fost foarte motivaţi să ne adaptăm în noua ţară şi să facem tot ceea ce e necesar pentru a avea o viaţă bună aici.”
Carmen Cananau, 40 de ani, medic specialist neuro-radiolog și șeful secției de neuro-radiologie a Spitalului universitar Karolinska din Huddinge; în Suedia, din iulie 2011:
“Ne-am stabilit aici pentru că era destul de dificil pentru mine să-mi găsesc un loc de muncă la nivel înalt în domeniul meu de activitate în România. Am venit aici prin intermediul unei firme de recrutare. E atât de multă corupție acum în România și nu se face nimic pentru a îmbunătăți situația pentru cei ce locuiesc în ţară. Avem foarte mulți prieteni care au rămas acasă și, în ciuda faptului că au studii superioare, nu se pot stabili în străinătate din diverse motive. Nu cred că în următorii zece ani vor surveni îmbunătățiri în țară. Începând din ianuarie 2007, 14.000 de medici au plecat din România și s-au stabilit pe tot globul. România a pierdut atât de multe creiere care ar fi putut contribui la dezvoltarea țării. Ne‑am decis să devenim cetățeni suedezi și nu avem de gând să ne întoarcem sub nici o formă”.
Lia Stoica, 37 de ani, a lucrat în România în PR și comunicare și studiază la Universitatea din Stockholm pentru a deveni învățătoare; în Suedia, din octombrie 2010:
“Nu mă simt ca și cum aș fi abandonat ceva. Am trecut doar într-o altă etapă din viața mea. Am luat-o de la zero cu limba, prietenii, educația și toate celelalte, dar mă simt mai bine decât credeam că o voi face. Nu m-am simțit niciodată lăsată pe dinafară, cu toate că a fost dificil să-mi găsesc un loc de muncă la început, deși știam limba engleză și aveam un CV bun. Am fost lucrător în servicii specializate de curățenie, ceea ce reprezenta un contrast cu vechiul meu loc de muncă de birou din România. Dar a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. În prezent, viața mea e minunată și nu am planuri să mă mut. Locuiesc împreună cu prietenul meu în Suedia și poate ne vom muta în sudul Spaniei peste 10 ani. Merg în România oricând doresc și lumea poate veni să mă viziteze”.