„Doamne-ajută să-mi pice Eminescu la Bac!”, spune Marius Păun. Se pregătește intens pentru examen și, cum îi place poezia lui Mihai Eminescu, crede că i-ar fi mai ușor să comenteze versurile poetului preferat. Își amintește și că într-o teză a încercat să fie creativ, dar
experimentul s-a întors împotriva lui: „Am scris melodia mea la teză și mi-a dat 3”.
„Mă ceartă luna noapte de noapte/ Că nu o ascultam, în loc să-i dau dreptate, / Nu mă cunoșteai nici pe departe / Când porțile inimii erau descuiate / Cu inima frântă, cu rana adâncă / Sufletul nu se mai satură să plângă, să plângă, să plângă”. Sunt versurile lui Marius și apoi urmează refrenul din poezia „Pe lângă plopii fără soț”. El a făcut și muzica și apoi, împreună cu niște amici a făcut și un videoclip.
A fost inspirat de poezia lui Eminescu
„Făceam la școală poezia „Pe lângă plopii fără soț” și m-au atras foarte mult acele patru versuri care au devenit apoi refren în melodia mea. Plus frustrările unui bun prieten de-al meu, că nu e experiența mea, m-au făcut să pun versurile pe hârtie. Fiind o fire empatică, simțeam eu supărările lui, mă apăsau pe mine. Am intrat în pielea personajului și am scris”, povestește băiatul.
S-a asigurat și că n-o să aibă probleme cu drepturile de autor. „M-am dus la mormântul lui și l-am întrebat dacă îmi împrumută drepturile de autor. Și mi-am zis că și tăcerea e un răspuns (râde). Nu, de fapt, am sunat la UCMR și am aflat că după 70 de ani nu mai trebuie să plătești drepturile”, spune liceanul.
Tânărul a visat de mic să facă muzică, cu toate că cei din jur nu i-au dat multe șanse. „Amintirea care m-a marcat pe mine a fost la 3 ani când m-am așezat pe telecomandă. Și era melodia acelui boyband B2K, pe MTV. „Baby, turn around… Bum bum bum…” Mai era și Usher! Neavând pe cineva să mă susțină din punctul ăsta de vedere, să-mi zică cineva că sunt făcut pentru asta, clar, nu am făcut nimic în privința asta. Am mai crescut și la fel, nefiind într-un mediu prietenos, nu am fost încurajat. Până la urmă am zis să fac eu de unul singur”, povestește tânărul dificultățile din calea visului său.
A cântat în duș și pe străzile pustiite de ploaie
Marius Păun a crescut la asistenți maternali și în centre de plasament. Chiar dacă viața și-a arătat colții, Marius nu s-a lăsat bătut. „Voiam să fac chitară, dar și voce. Aveam 12 ani. Nici nu știam că se zice canto la asta pe vremea aia. Am fost la un profesor, un domn în vârstă. M-a pus să iau niște note. Eram și răgușit. Și mi-a zis: tu nici în canal n-o să poți cânta! Am fost în ziua aia supărat pe Cel de Sus. Apoi m-am împăcat cu bunul Dumnezeu și i-am cerut ajutorul să-mi îndeplinesc visul”, povestește ADIN.
A găsit singur modalitatea să meargă mai departe. „Îmi scriam pe caiet „Tu o să fii mare!”. Le făceam inconștient și mai târziu am aflat că sunt tehnici pentru motivare. Și acum am caiețelul și mă mai uit în el când am momente în care mă plafonez”, spune tânărul.
Ani de zile a cântat pe unde apuca: în duș, pe stradă. Cânta melodiile lui Connect-R sau Alex Velea. „Îmi plăcea să cânt pe străzi mai ales când ploua. Sau noaptea, când veneam târziu și era pustiu”, spune băiatul. Acum vrea să treacă de la străzile goale la scene adevărate.
Și muncește mult pentru asta. S-a întors la lecții de canto, compune, înregistrează și știe cu fiecare zi că e mai aproape de visul lui.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro