ComenteazăÎn weekend, la Băile Tuşnad, la Şcoala de vară maghiară, preşedintele României, Traian Băsescu, “a jucat” în deplasare. A stat pe un taburet, pe o strapontină, nu pe fotoliul ce i se cuvenea cu toate prerogativele. Părea un personaj chemat să audă cu urechile lui sloganul autonomiei teritoriale debitat cinic şi arogant de Laszlo Tökes. Amfitrion era, de fapt, premierul ungar Viktor Orban, a cărui privire binevoitoare o cerea preşedintele român. În subsidiar spus, printr-o protocolară echivalenţă, reprezentarea română s-ar fi cuvenit să fie Emil Boc, de la premier la premier, dar evident acesta nu prea contează.
Traian Băsescu a ascultat cuminte pretenţiile gazdelor rostite glacial, aproape ca o comunicare, şi le-a răspuns în treacăt, prevenitor, cu glumiţe şi cimilituri, deşi nu aşa se răspunde unei obrăznicii. A preferat să-şi dezvolte teoriile privind evoluţia economică a centrului Europei şi a UE în general. A pus iarăşi placa sa obsesivă, cu pensionarii-plagă bugetară. Dar mai ales a părut fericit să le mulţumească din suflet premierului ungar pentru sprijin (?!) şi etnicilor maghiari pentru că, la prezidenţiale, l-au votat în proporţie de 75%. Mi-e teamă că preşedintelui român nu-i era clar la ce fel de reuniune participa în România, unde i se flutura sub nas alt steag decât cel românesc. A lăsat impresia că, prăbuşit în sondaje împreună cu partidul său, sub spectrul cenzurii, respectiv al suspendării, s-a dus acolo cu o agendă nu naţională, ci strict personală: să arvunească, oricât o costa, voturi.