Pe urmele lui Ionuţ Geană, copilul dispărut după ce a fost dus de rude la un saivan din Tulcea unde era „om de curte”.  „L-am văzut când pleca cu o maşină roşie, cu unu’ tatuat”

Alin Ionuţ Geană e unul din cei 457 de copii dispăruţi pe care, în vara asta, Poliţia Română îi căuta. Teoretic. Practic, după trei ani şi jumătate de investigaţii asidue, poliţiştii n-au reuşit să descopere nici unde e Ionuţ şi nici ce s-a întâmplat cu el. Era şi imposibil să-l găsească, fiindcă acest copil, care la 17 ani n-avea nici şcoală, nici părinţi şi nici măcar un buletin, a fost dintotdeauna invizibil pentru autorităţile statului.

Părăsit de părinţi şi crescut de bunica văduvă

Casa Vioricăi Geană e aşezată după o curbă periculoasă, pe marginea drumului judeţean ce taie satul Independenţa din Constanţa. Sunt patru pereţi din BCA, ridicaţi pe pământul sterp şi neîmprejmuiţi de vreun gard, ca şi când cineva i-ar fi aruncat acolo, pe geamul unei maşini ce trecea în viteză.

Între pereţi, sunt două camere sărace. În prima, lângă patul şchiop ce se sprijină de-o cărămidă, e un televizor cu sonorul ridicat, ce-i ţine bătrânei de urât. Viorica Geană, femeia care l-a crescut pe Ionuţ, face 75 de ani în noiembrie. A avut opt copii, „doi s-au dus. Un băiat, angajat pe la primărie, a murit în accident de mașină, la 47 de ani, șapte ani face în toamnă. Am mai avut un băiat, acela mă ajuta, că muncea și ne aducea alimente, s-a îmbolnăvit şi a murit și el, la 43 de ani.”

Recomandări

Românii care au furat șapte capodopere din Olanda nu apar în documentarul despre ei: „Am vrut să am hoții în film, dar au cerut mulți bani” | VIDEO

Gheorghe, al treilea băiat al Vioricăi, e tatăl lui Ionuţ. El s-a însurat cu o turcoaică, cu care a făcut cinci copii, iar prin 2012, femeia l-a părăsit, „a plecat nici nu mai știu pe unde, pe la Constanța, prin Moldova. Îi plăcea să umble”, spune Viorica. „Cel mai mic dintre copii, Georgică, avea 3 luni şi l-a lăsat în cărucior, în curte.”

Ionuţ şi fraţii lui au rămas în grija bunicii care încă se miră că „fac copii, doamnă, şi pleacă şi-i lasă! Eu am avut opt, n-aveam ce să le dau să mănânce, bărbatul meu era un alcoolic, dar am muncit la IAS, mi-am ţinut copiii şi nu i-am dat de lângă mine. Să faci copii şi să-i abandonezi, nu mai eşti mamă.” 

Recomandări

Deputatul AUR care a primit fraudulos locuință de la MApN și a vândut-o de 13 ori mai scump. Condamnat, generalul Mircia Chelaru a încercat să anuleze sentința

Gheorghe, tatăl, a rămas lângă cei mici încă vreo şapte ani, apoi a plecat şi el, „şi-a găsit o concubină din Olteni (un sat învecinat – n.r.), o alcoolistă, și ea nu l-a mai lăsat să vină la copii, a întrerupt toată relația cu ei”, spune bunica. Rămasă văduvă, ea i-a crescut singură pe cei mici „numai cu pensia mea, de 12.800.000 de lei, cât am avut, și cu alocația lor. Nu m-am îndurat să-i dau la stat. De la primărie nu mi-a dat nimica, nici n-am cerut. Şi, dacă s-a pierdut Ionuţ, a venit Protecția Copilului, mi-a făcut plasament la tribunal pentru nepoţi și-mi mai dă niște bani.”

Protecţia Copilului a aflat că Ionuţ există, după ce el dispăruse

Când mama lui l-a părăsit, Ionuţ avea 7 ani, doar ce intrase în clasa I. Lunile acelea, în el care s-a chinuit să deseneze bastonaşe şi litere, au fost singura lui şcoală. „N-a putut să învețe, că nu l-a dus capul”, explică bunica. „Era cam psihiatric, săracu. Mai bleg, așa, pe românește. Semăna cu măsa, care a avut şi pensie de handicap. N-am fost la medic cu el, că n-am avut posibilitate. Dar vorbea normal şi mă înțelegeam bine cu el,  făcea treabă, mă asculta. Mătura în curte, tăia lemne, îi spuneam «Ionuţ, adă apă!», «Aduc, mamaie».”

„Pentru egalitate de șanse, copiii cu dizabilități au dreptul să învețe în orice școală” e doar o reclamă de la tv. În realitate, Ionuţ n-a avut parte nici de diagnostic, nici de tratament medical, nici de educaţie incluzivă. Şi nimeni, nici învăţătoarea, nici Protecţia Copilului, care ar fi trebuit să-i monitoreze pe cei cinci fraţi abandonaţi de mamă, nu s-a îngrijorat atunci când băiatul n-a mai venit deloc la şcoală.

Într-un răspuns furnizat la solicitarea Libertatea, DGASPC Constanţa precizează că băiatul „nu a beneficiat de vreo măsură de protecţie” şi că el „nu se află în evidenţele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa cu certificat de încadrare în grad de handicap.”

DGASPC recunoaşte că a aflat de existenţa acestui copil, „ca urmare a adresei trimise în luna iunie 2021 de către Instituţia Avocatul Poporului – Biroul Teritorial Constanţa, prin care ne solicitau sprijinul în comunicarea de informaţii cu privire la aspectele menţionate de cotidianul online Tulcea Noastră, care a publicat articolul «ATENŢIE! Minor dispărut!»”.

Cei de la Protecţia Copilului mai spun că au mers atunci acasă la bunica băiatului, apoi au solicitat „autorităţilor competente sprijin, în vederea identificării minorului”.

Copilul blajin care muncea la vaci, ca să-şi cumpere dulciuri

Despre Alin Ionuţ Geană, bunica lui povesteşte că „era cuminte şi, pe unde lucra el, săracu, nu punea mâna, puteai să-l omori. Dacă găsea la cineva ceva, dădea înapoi, îi era frică de poliţie. Foarte fricos era! Şi de bătaie îi era frică, nu se băga la bătaie. Nu fuma, nu bea nici băutură, nici cafea. Dar îi plăceau dulciurile.”

Şi, ca să-şi cumpere dulciuri, Ionuţ muncea, „se ducea cu un băiat, mulgea la vaci, în sat, câștiga și el un ban, 10 – 20 de lei, că eu nu aveam posibilitate să-i dau. Mai primea bani de la preotul Ştefan, şi eu îl certam, dar părintele îmi zicea «nu-l certa, tanti Viorica, că nu-mi cere, eu vreau să-i dau, că îl văd că e cuminte la biserică». Se ducea zi de zi la biserică, mai venea şi părintele Ştefan acasă, îi aducea pachete.”

Ştefan Leoca, preotul care a slujit în comuna Independenţa, spune despre Ionuţ că „era un copil bun la suflet. Blajin, şi-n vorbă, şi-n felul lui de-a fi. Fizic, părea în putere, ştiu că muncea prin sat, pe la unul, pe la altul. Dar, din punct de vedere psihic, era naiv ca un copil mic. Vorbea puţin stâlcit, nu pronunţa corect toate cuvintele. Venea la biserică şi era foarte receptiv, vorbeam adesea cu el, despre lucruri mărunte, îi spuneam că sunt prietenul lui şi încercam să-i dau încredere în el. Ştiu că mergea şi la o biserică penticostală din comună, îl mai ajutau şi cei de acolo. Am fost cu toţii foarte uimiţi când am aflat că a dispărut”, îşi aminteşte părintele.

Bunica spune că unchiul Sinan l-a luat şi l-a trimis cioban

Când a dispărut, în mai 2021, Ionuţ abia împlinise 17 ani. N-avea telefon mobil şi nici fotografii cu el. Singura lui poză, cea după care îl caută acum şi poliţia, e făcută la o nuntă, nu se ştie exact când. 

Ionuţ n-avea nici măcar buletin de identitate, pentru că, spune bunica lui „nu m-au chemat să i-l fac, apoi a venit Covidul… După ce s-a pierdut băiatul m-au chemat, și am zis atunci: «doamnă, e dispărut, n-am cum să-i fac buletinul».”

Trei ani, Ionuţ a fost invizibil şi pentru cei de la Evidenţa Populaţiei. Apoi, într-o luni, pe 17 mai 2021, băiatul s-a făcut nevăzut de tot. În acea zi, bunica lui plecase în comuna Peştera, la înmormântarea unei cumnate. Ionuţ era acasă, cu cei trei frații ai lui mai mici: Nicoleta, de 13 ani, Florin, de 9 ani, şi Georgică, de 8 ani. 

„Când am venit înapoi de la înmormântare”, îşi aminteşte Viorica Geană, vecinii mi-au zis: «A plecat Ionuț cioban», «Unde a plecat?», «Nu știu». Un băiat care muncea la vaci i-a povestit unui vecin că a văzut când Sinan, fratele mamei lui Ionuţ, care lucra la ferma de la marginea satului, l-a chemat pe Ionuţ la el şi pe urmă, zice băiatul, «l-am văzut când pleca cu o maşină roşie, cu unu tatuat»”.

Bunica e convinsă că „Sinan a sunat-o pe sorsa, Anife, şi ea a venit cu maşina. L-au dus la Satu Nou, lângă Medgidia, iar de acolo l-a luat un cumătru de-al ei, şi uite aşa s-a manevrat copilul, l-au dat din mână-n mână, că i-am pierdut urma. Nu știu dacă Sinan a luat bani. Ştiu doar că el l-a trimis cioban, și copilul nu era bun de cioban. Era, săracu, aşa cum era.., n-aveam bază să-l las cu animalele pe câmp, că nu era capabil. I-am zis şi lu Sinan: «Ce cioban l-ai trimis tu, când copilul ăla nu ştia să umble cu vacile, singur?».”

Bătrâna spune că atunci i-a rugat pe cei de la poliție să-l ia „la strânsoare” pe Sinan, ca să spună cui a dat copilul. Ea n-are curajul să-l confrunte singură pe bărbat, căci ferma „e tocmai la marginea satului, unde a fost CAP-ul, sunt câini mari acolo. Unde să mă duc, să îmi mai tragă şi vreuna? Nu e violent, dar poţi să ştii ce are în cap? I-am zis atunci, cu poliţia de faţă: «băi, unde e, că de la tine a plecat? Tu nu ştii cui l-ai dat? Sora ta nu ştie cui l-a dat?» Sora lui umblă cu ţigani şi am fost ameninţată de ea.”

Sinan susţine că Ionuţ a fost dat cu ştirea bunicii 

Ca în mai toate satele din România, pe clădirea comunistă a fostului CAP a pus mâna conducerea locală democratic aleasă, iar în Independeţa de Constanţa, ferma de la marginea localităţii îi aparţine viceprimarului Jan Tică. 

Ajungem acolo la ora când se încarcă laptele muls de la vaci. Sinan, unchiul lui Ionuţ, e secondat de fiul viceului care, aflând că ne interesăm de băiatul dispărut, îl ajută pe angajatul lui să dea răspunsurile corecte:

Reporter Libertatea: Cine l-a luat pe Ionuţ?
Fiul viceprimarului: L-a luat mătuşa de pe vale…
Sinan, unchiul lui Ionuţ: Sorămea l-a luat şi l-a dat la o familie care creştea animale. L-a luat, să aibă grijă de el.

Reporter Libertatea: Şi unde e băiatul acum?
Sinan, unchiul lui Ionuţ: E la o familie, la Cernavodă.
Fiul viceprimarului: … la Feteşti.

Cei doi ne spun că, după ce băiatul a dispărut, poliţia a venit şi s-a uitat pe înregistrările de pe camerele video de la fermă. Îi întrebăm dacă Ionuţ a muncit vreodată aici, pentru cei 10-20 de lei cu care-şi cumpăra dulciurile. „Ce treabă să aibă băiatu? Nu muncea, ce să muncească? El atunci nu era la vaci, era venit la mătuşa lui”, sare fiul vicelui, iar apoi, ca dovadă, îl întreabă pe un tânăr angajat dacă Ionuţ a lucrat vreodată pe acolo. Firesc, răspunsul e negativ.

„Băiatul era într-o bujie, bunica l-a dat”, mai spune fiul vicelui, iar Sinan îl susţine şi declară că totul s-a întâmplat cu ştirea bătrânei care acum îl acuză pe el. 

Cine, când şi unde a anunţat dispariţia lui Ionuţ la poliţie

În ziua în care s-a întors de la înmormântare şi a văzut că băiatul nu mai e, spune Viorica Geană, „fata mea a sunat imediat la poliţie. Noaptea a venit poliţaiul şi i-am zis «Uite, a dispărut», «Bine». A doua zi, am fost la poliţie, la şeful de post, mi-a zis că l-a dat în urmărire, am rugat şi eu niște rude să-l dea și pe facebook.” 

Conform procedurilor interne ale poliţiei, dispariţia lui Ionuţ Geană trebuia tratată ca fiind una „în circumstanţe alarmante”, din cauza întârzierilor în dezvoltarea mentală de care suferea copilul, dar şi pentru că existau date şi indicii că el e victima unei infracţiuni (art.10 din Manualul de bune practici, aprobat prin Dispoziţia Inspectorului General al IGPR nr. 44 din 22.05.2007).

Teoretic, de căutarea copilului dispărut din comuna Independenţa trebuia să se ocupe Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Constanţa. Dar poliţiştii de aici n-au nicio treabă cu acest caz, iar asta pentru că fie bunica nu a sesizat dispariţia, aşa cum spune că a făcut, fie a sesizat-o, dar plângerea nu i-a fost înregistrată. 

Pe Ionuţ îl caută poliţiştii din Tulcea care, într-un răspuns furnizat la solicitarea Libertatea, spun că „dispariţia minorului a fost sesizată, la data de 25 mai 2021 de către unchiul acestuia.” Adică, chiar de către Sinan, cel pe care bunica îl acuză că a luat copilul!  

Într-un comunicat remis presei locale după sesizarea dispariţiei lui Ionuţ, poliţiştii din Tulcea precizează că „în perioada 17-20 mai 2021, acesta s-ar fi aflat pe raza comunei Slava Rusă, județul Tulcea, unde lucra la o fermă de animale, iar la data de 20 mai a.c., a plecat în direcția localității Ciucurova și până în prezent nu a mai revenit”.

În comunicat de presă, poliţia mai precizează că Ionuţ are „1,70 m – înălţime, constituție astenică, ten deschis, părul blond, tuns scurt, și ochi căprui”, iar „la momentul dispariției, purta un tricou negru (simplu), pantaloni din stofă de culoare gri și pantofi sport de culoare gri. (Posibil șapcă de culoare roșie).”

În Slava Rusă, de unde Ionuţ a dispărut după trei zile 

Mergem în satul Slava Rusă din comuna Slava Cercheză, pe urmele copilul dispărut, pentru a afla ce s-a întâmplat cu el. Ne oprim mai întâi la Mănăstirea de călugări Uspenia, aflată la 3 km de sat, în capătul unui drum ce urcă dealul, prin pădure.

Cei din mănăstire se uită la poza băiatului dispărut şi spun că nu l-au văzut, nici pe acolo, nici prin altă parte. Îşi amintesc că a venit şi poliţia, cu ceva vreme în urmă, ca să-l caute pe copil.

De la mănăstire, plecăm spre fermele de animale din sat. Sunt patru, cu totul, iar una dintre ele, cea din sediul fostului CAP, aparţine primarului comunei. Mergem pe la fiecare dintre crescătorii de animale, cu poza lui Ionuţ în mână, şi-i întrebăm pe oameni dacă l-au văzut.

Aflăm că într-un singur loc sunt folosiţi la muncă oameni aduşi din afara localităţii: la ferma fraţilor Cobzaru, aflată spre marginea satului. Pe drum, chiar lângă saivanul cu oi şi capre, ne întâlnim cu fratele cel mic, Ionuţ Cobzaru. El se uită la fotografia băiatului şi spune că parcă l-a zărit odată, „la magazinul din sat. Nu ştiu unde muncea, dar ştiu că a fost văzut de camerele din Ciucurova, cum intra în acel sat. Aşa am auzit, de la primar, de la poliţie”.

Luăm la rând toate magazinele din Slava Rusă, însă nimeni nu-şi aduce aminte să-l fi văzut vreodată pe băiatul din poză. Şi nici ca poliţia să-i fi întrebat dacă ştiu ceva despre acest copil dispărut.

Cei de la fermă spun că Ionuţ a plecat singur, „într-o zi ploioasă”

Singurul din Slava Rusă care spune că l-a văzut pe băiatul dispărut rămâne Ionuţ Cobzaru, aşa că îl contactăm telefonic, pentru mai multe lămuriri:

Reporter Libertatea: Ne-aţi spus că l-aţi văzut pe băiatul dispărut pe la un magazin din sat şi că el n-a lucrat niciodată la dumneavoastră. 
Ionuţ Cobzaru: N-a lucrat la mine.

– Dar noi am aflat că a lucrat la dumneavoastră!
– A lucrat la fratele meu. A lucrat…, a venit, l-a adus cineva, din Medgidia parcă erau oamenii aceia, „băi, am un băiat amărât care să lucreze”. L-au adus la noi.

– O turcoaică, Anife?
– Aşa, cam aşa ceva. Era şi cu bărbasu, nu ştiu cum îl cheamă. Şi l-a adus, a stat la noi, vreo 3-4 zile cred.

– Şi cum era băiatul? Era trist?
– Nu, era ok. Nu ştiu ce l-a apucat că, era exact într-o zi ploioasă, eu eram plecat, nu mai ţin minte unde, şi când m-am întors, mama mi-a zis: „a plecat băiatul ăla, în cizme” sau în nu ştiu ce… Eu am zis „băi, ia să merg, poate a luat-o pe asfalt”, am plecat înspre Două Cantoane (o vulcanizare de lângă sat – n.r.) să mă uit, nimic. Dacă o luam în partea cealaltă, înspre Slava Cercheză, îl găseam. Dar noi i-am şi spus „băiatu, dacă vrei să mergi acasă, nene, eu te duc acasă. Până acolo, cât este, un milion (de lei – n.r.) de motorină, eu te duc.” „Nu, că mie îmi place aicea, stau.” Nu ştiu ce l-a apucat, a plouat şi a plecat pe jos. Şi, după aceea, cei de la Primărie de la noi au spus că l-a văzut poliţia pe camerele de la Primăria din Ciucurova, la 15 km, la intersecţie. A venit la noi poliţia de la Criminalistică, de la Tulcea, şi chiar mi-a zis: „El a fost văzut ultima oară în Ciucurova, mergând pe jos”.

„Prima dată nu ne-am dat seama de el, aşa, că nu e ok”

– Cine a sesizat dispariţia băiatului la poliţie?
– A reclamat familia lui, nu ştiu. Familia lui ne-a sunat pe noi. A venit şi-o mătuşă de-a lui…

– Nu i-aţi anunţat dumneavoastră, când aţi văzut că Ionuţ a plecat?
– I-am spus: „măi, a plecat”, iar ei mi-a spus „băi, n-a ajuns acasă”, şi am zis „băi, nu ştiu”. Şi au anunţat poliţia, m-a sunat poliţia de la ei, de acolo, din Pantelimon, nu ştiu cum se numeşte localitatea…

– Independenţa.
– …sau Independenţa. M-au sunat şi-am spus exact la oameni cum stau lucrurile, au venit la noi, i-au întrebat pe părinţi şi pe fratele meu, au spus exact cum stau lucrurile. Nu ştiu în ce era îmbrăcat când a plecat, că nu l-am văzut, dar ştiu că a plecat cu cizme, că ploua.

– El unde stătea la dumneavoastră?
– La părinţii mei, la mama. Avea o cameră, separat. A stat vreo trei zile…

– Şi ce făcea acolo, cu ce se ocupa?
– Mai ajuta prin curte, noi mai aveam nişte animale, porci, făcea curăţenie, om de curte, cum ar veni, acolo.

– Dar era bun de muncă?
– El era ok, dar nu… Prima dată nu ne-am dat seama de el, aşa, că nu e ok. După câteva zile ne-am dat seama că el nu prea e ok, stiţi? Eu l-am luat, l-am plimbat cu maşina, l-am dus la magazin, i-am luat îngheţată, suc, am venit acasă. Primele zile, l-am dus, bucuros. Am plecat cu tractorul odată la câmp, să cosesc nişte iarbă, şi el a plecat pe jos, să vină după mine. Dar nu ştia unde e câmpul, noroc că l-a văzut soţia mea şi i-a zis „măi, un te duci, că te pierzi” şi a venit înapoi, acasă. Şi acuma, când a plecat, a plecat şi bun plecat. El, dacă spunea „vreau acasă”, eu îl luam personal şi-l duceam direct acasă.

– Dar de ce credeţi că a plecat, dacă spunea că-i place?
– (oftează) Cred că de la problemele lui. El acuma era vesel, râdea, acuma era trist… Că n-a avut motiv, nimeni nu l-a deranjat la noi. Adică, el făcea ce voia, stătea în pat, se uita la televizor, ieşea afară, dădea la porci, acolo, o mână de mâncare, ce făcea… Adică, nu era… Nici nu ştiu de ce ni l-a adus femeia aia pe cap, dacă ştia că el este aşa!

Ce crede bărbatul de la fermă că s-a întâmplat cu Ionuţ 

– V-a cerut ceva în schimb mătuşa lui, când vi l-a adus?
– Nu, nu, nu. N-a cerut nimic. A fost pe degeaba, da. Ei au venit la noi în sat şi l-au adus că adunau tei, ierburi să le vândă la piaţă, nu mai ţin minte exact. Şi l-au adus pe copilul ăsta.

– Şi cu cât v-aţi învoit să-l plătiţi pe copil?
– Nici nu mai ştiu exact… 1.500 de lei pe lună, cred. Banii îi primea copilul. Copilul…, el era mare, câţi ani avea? 17 sau 18 ani. Era minor sau major?

– Era minor. Ştiţi că n-avea nici buletin?
– Nu ştiu. N-avea buletin de fel sau nu-l avea la el?

– Nu-l avea de fel.
– Nu ştiu, doamnă, Mie chiar îmi pare rău de copil. Eu m-am gândit aşa şi bănuiesc că, mergând pe jos, sunt fel de fel de… Că şi eu, uite, când merg cu maşina şi văd câte un om pe jos, opresc la el şi-l întreb „de unde vii, cum vii?”, dacă e să-l ajut, să-l duc până unde vrea. Odată, am luat un om la ocazie tot aşa, şi mi-a zis că a plecat de o fermă, nu i-au dat banii, l-au bătut şi zic „măi, vrei să vii la mine?”. Bine, era om în toată firea. A venit, a stat la noi vreun an, cred. Ei aşa sunt, ciobanii, stă – pleacă. Dar ăla era întreg la minte. Şi eu mă gândesc că o fi oprit vreo maşină la el, l-o fi luat, el nu mai ţin minte dacă ştia să spună de unde este, l-o fi luat ăştia care au nevoie de om şi-l exploatează. Că-n altă parte n-are…, cine să facă rău la un copil nevinovat? N-avea ce să-i facă, că-i suflet amărât. Şi pe acolo trec în tranzit maşini de Iaşi, din Moldova, din toată ţara, l-o fi luat cineva, nu pot să-mi dau seama.

– Poliţia a intrat în curte la dumneavoastră, ca să verifice unde a stat băiatul sau dacă o fi lăsat vreun bilet când a plecat?
– N-a lăsat niciun bilet. A fost poliţia în curte, vă daţi seama, le-am arătat unde a stat, am dat declaraţie. Şi părinţii mei au dat cu subsemnatul, de câteva ori, din cauza lui. 

Ciucurova, ultimul punct din povestea dispariţiei lui Ionuţ

De la ferma fraţilor Cobzaru şi până la intersecţia din satul Ciucurova, unde Ionuţ Geană ar fi fost văzut pentru ultima oară, sunt peste 14 km, pe şosea. 

Drumul trece printr-o pădure şi prin satul de reședință al comunei Slava Cercheză. „Noi nu aveam în 2021, când a dispărut băiatul, camere video amplasate stradal, le-am pus abia anul trecut”, spune Ivan Ivanov, primarul din Slava Cercheză. 

Conform principalei ipoteze de lucru a poliţiei, Ionuţ a intrat în Ciucurova şi a mers pe strada principală, în pas cadenţat şi fără oprire, până-n intersecţia din centrul satului, unde a fost filmat de o cameră video amplasată pe un stâlp. 

„Avem camerele de prin 2017 şi ţin minte că a fost o zarvă atunci, a venit poliţia la sediul primăriei, ca să se uite pe înregistrări. Nu ştiu dacă au găsit ceva, dar ştiu că aceste camere nu sunt unele performante. Adică, în imaginile înregistrate nu se poate distinge fizionomia persoanelor, iar noaptea, nici numerele de înmatriculare de pe plăcuţe, la maşini”, ne dezvăluie un angajat al primăriei.

În trei ani şi jumătate, câţi au trecut de la dispariţia lui Ionuţ, ancheta poliţiei din Tulcea a rămas blocată în acea intersecţie din Ciucurova.

Nu există suspiciuni de trafic de minori, în opinia poliţiei

Potrivit Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, ratificată de România prin Legea 300/2006, „expresia trafic de fiinţe umane desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor”, inclusiv „prin abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate”, în scopul exploatării. 

Exploatarea înseamnă şi „munca ori serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea”. Mai mult, „recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea unui copil (orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani) în scopul exploatării se consideră trafic de fiinţe umane, chiar dacă nu implică niciunul dintre mijloacele enunţate” mai sus. 

Legislaţia din România interzice „orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinți ori de reprezentantul lui legal, în schimbul unei recompense, unor datorii sau nu, cu scopul exploatării copilului prin muncă”.

Libertatea a solicitat IPJ Tulcea să comunice public dacă, în cazul dispariţiei lui Alin Ionuţ Geană există suspiciunea că minorul a fost victima vreunei infracţiuni (trafic de minori, lipsire de libertate în mod ilegal) şi dacă a fost deschis vreun dosar penal.

Instituţia ne-a răspuns că „poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Tulcea şi cei din cadrul altor unităţi de poliţie efectuează în continuare verificări şi investigaţii pentru clarificarea situaţiei persoane dispărute, iar în cazul în care vor reieşii indicii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, vor fi demarate investigaţii specifice”.

Bunica a semnat că poliţia nu-l găseşte pe băiat

Bunica lui Ionuţ a aflat de la noi că nepotul ei a fost dus la 150 de km de casă, în satul Slava Rusă din Tulcea. „Mie nu mi-a zis poliția nimica”, mărturiseşte ea.

Şi-n timp ce vorbim despre Ionuţ, în casă intră fratele lui cel mic, Georgică, ţinând în mâini un pui pe porumbel. „L-am găsit pe jos, nu zboară”, spune copilul. La câtă sărăcie e în juru-i, nu l-ai putea condamna dacă pasărea ajungea în vreo ciulama. Dar băieţelul ne spune că l-a luat să-l îngrijească, şi apoi merge cu puiul de porumbel în podul casei, unde-i duce iarbă şi apă.

Bunica oftează. „Georgică e singurul care se mai duce la şcoală. Pe ceilalţi i-a exmatriculat pentru că, tot aşa, au avut probleme, seamănă cu măsa, nu-i duce capul, au făcut 3-4 ani într-o clasă. M-am chinuit cu ei, dar nu m-am îndurat să-i dau la stat, zic «lasă, sunt copii. Cum i-a lăsat Dumnezeu, îi cresc». Şi i-am făcut mari.”

După ce a dispărut Ionuţ, Poliția n-a mai venit niciodată în curtea ei cea fără gard, ca s-o întrebe dacă i-a apărut băiatul cel fără de buletin sau dacă a mai aflat ceva despre el. „Am întrebat eu, aici, la postul de poliţie”, spune bătrâna. „Mi-a zis că l-au căutat şi nu l-au găsit, dar că nici nu-i mort. Deci, au scăpat foarte ușor cu mine, ce să mai mă duc la ei? E uşor de spus «nu se găseşte». Dar e imposibil, ori mort, ori viu, trebuia să-l găsească. Eu cred că au închis cazul.” 

Viorica Geană îşi aminteşte şi că „un poliţist de la post a venit aici, acasă, şi m-a pus să semnez precum că nu-l găseşte. Mie nu mi-au dat nimic, nicio hârtie. Şi asta a fost tot, cred că e aproape un an de când am semnat, iar de atunci chiar că nu mai ştiu nimic.” 

Bătrâna nu mai are nicio speranţă, „ar fi bine să-l găsesc, dar Dumnezeu ştie dacă îl mai găsesc…. Sau dacă o mai fi în viaţă sau dacă o mai fi în România. La câte cazuri se întâmplă acuma, nu vedeţi? Mi-e teamă că, de trei ani de zile, dacă era dat pe la ciobani, pe undeva, se auzea, îl vedea cineva. L-or fi omorât, l-or fi trecut (graniţa – n.r.), îmi fac fel de fel de gânduri. Nu ştiu nici că-i mort, nici că-i viu, nu ştiu nimic.”

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro