ComenteazăCuprins:
- Raportul realizat de Consiliul de Monitorizare a Implementării Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, numit, pe scurt, Consiliul de Monitorizare, a fost finalizat pe 10 august și publicat pe 29 august.
- Consiliul de Monitorizare a sesizat Parchetul, DGASPC Vaslui, Consiliul Județean și Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități.
La început de august, 52 de persoane cu dizabilități trăiau într-un centru de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică din satul Mălăiești, comuna Vutcani, județul Vaslui. Cei mai mulți dintre pacienți au între 40 și 60 de ani. Sunt oameni extrem de vulnerabili: fără venituri, fără familie și fără locuință.
Cei 26 de bărbați și 26 de femei, majoritatea cu handicap psihic, sunt îngrijiți de trei lucrători sociali și 23 de infirmiere. Medicii psihiatri sau psihologii lipsesc din centru.
Pacienții agitați, băgați în izolare și câte 7 zile
Recent, o echipă a Consiliului de Monitorizare a Implementării Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități a realizat o vizită la centrul din Mălăiești. Raportul instituției, finalizat pe 10 august și publicat 19 zile mai târziu, a scos la iveală o mulțime de probleme structurale, de la lipsa autorizației de funcționare și cea de personal la folosirea izolării prelungite ca metodă de „pedeapsă” sau „tratament” pentru pacienții agitați.
Conform declarațiilor șefei centrului, Iuliana Neștian, citate în acest raport, durata „tratamentului” era de până la 7 zile. Cu alte cuvinte, beneficiarii care deveneau agitați erau izolați de ceilalți colegi în această cameră, vreme de o săptămână, pe timpul zilei. Beneficiarii au povestit că izolarea este folosită ca o formă de „pedeapsă”.
La solicitarea ziarului, reprezentanții Biroului de Presă al Consiliului de Monitorizare au precizat că au sesizat procurorii în acest caz, considerând că Legea sănătății mintale a fost încălcată, întrucât centrele de reabilitare neuropsihiatrică nu pot dispune măsura izolării beneficiarilor.
Sorin Tomescu, președintele Autorității Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi (ANPD), a spus pentru Libertatea că instituția a primit raportul de la Consiliul de Monitorizare luni, 29 august. „O să demarăm un control de urgență, dar mai multe detalii nu pot să vă dau acum”, a precizat Tomescu.
Rolul Consiliului de Monitorizare
Consiliul de Monitorizare a fost înființat prin Legea 8/2016 ca parte a mecanismelor prevăzute de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Este autoritate administrativă sub control parlamentar, respectiv sub controlul Senatului.
Potrivit site-ului Consiliului, autoritatea protejează și monitorizează felul în care sunt respectate drepturile persoanelor cu dizabilități.
Ce a găsit Consiliul la Centrul din Mălăiești. Izolarea, ca „pedeapsă”
Conform raportului, cazurile de agitație psihomotorie sau de conflict cu ceilalți beneficiari sunt gestionate, în mod normal, de angajații centrului: cei trei lucrători sociali și cele 23 de infirmiere. Nu există psiholog.
„În cazul în care aceștia nu pot gestiona situația prin mediere, consiliere sau îndepărtarea agresorului, este contactat Serviciul Unic de Urgență 112.
Cu toate acestea, din discuțiile cu beneficiarii a reieșit faptul că izolatorul centrului, care este dotat cu un pat, un dulap și o chiuvetă care nu este racordată la apă și nici nu are scurgere, este folosit atunci când beneficiarii sunt agitați sau sunt în conflict cu alți beneficiari, ca o formă de pedeapsă”, se arată în raport.
Beneficiarii sunt lăsați să iasă din izolator doar la masă, la toaletă și seara, când merg în dormitoare.
„Aceste aspecte au fost confirmate și de asistentul medical de pe tură și de șeful complexului, care a indicat echipei de monitorizare că durata acestui tratament se întinde până la 7 zile, dar a pus acest mod de gestionare a situațiilor conflictuale pe seama lipsei acute de personal specializat”, se mai precizează în raport.
Legea prevede posibilitatea izolării doar pentru câteva ore
Normele de aplicare a Legii sănătății mintale 487/2002 prevăd, printre altele, că această măsură este una excepțională, care se ia în mod normal în spitalele de psihiatrie pe o durată de câteva ore, și nu de câteva zile. În mod normal, pacientul internat la izolator trebuie să fie monitorizat și măsura revizuită o dată la două ore.
Contactată de Libertatea, medicul psihiatru Raluca Prepeliță, de la Institutul de Psihiatrie Socola, a declarat că o astfel de durată, de până la 7 zile, este o măsură specifică anilor ‘60-70. Și trebuie recomandată doar de medicul psihiatru.
Bolnavii nu se mai izolează, primesc medicație
Legea mai spune că spitalele de psihiatrie trebuie să organizeze câte o cameră de izolare cu anumite recomandări, dar, subliniază Raluca Prepeliță, așa-numitele izolatoare nu mai reprezintă una dintre metodele utilizate în psihiatria modernă, pentru că acum există medicație specifică.
Dacă medicația e insuficientă, probabil că dumnealor merg spre această metodă, care nu se utilizează în acest moment în spitalele de psihiatrie.
Medic psihiatru Raluca Prepeliță:
Potrivit acesteia, pentru calmarea pacienților agitați, în anumite cazuri, există două tipuri de metode: contenția (imobilizarea) și izolarea. Metoda izolării se practică având o încăpere adecvată.
Ce spun normele legale
Normele mai prevăd că încăperea în care este plasat pacientul trebuie să ofere posibilitatea observării continue a acestuia, să fie dotată cu grup sanitar propriu, masă și scaun cu colțuri rotunjite, pat cu saltea fixat în podea, duș direct din tavan, lavoar și vas de toaletă din metal, fixat în perete. O parte dintre aceste dotări lipsesc din izolatorul de la Mălăiești.
Izolarea trebuie aplicată pe o durată minimă de timp și va fi revizuită periodic, la un interval de cel mult două ore. Pe parcursul măsurii de izolare, pacientul va fi monitorizat la fiecare 15 minute.
Normele legale prevăd:
În finalul raportului Consiliului de Monitorizare se află o serie de recomandări, inclusiv „stoparea, în regim de urgență, a practicilor de izolare și de pedepsire a beneficiarilor”.
Pacienții, „ca niște copii care nu au crescut”
„De obicei, aceste centre au drept beneficiari pacienți cu deficiențe mintale și tulburări de comportament, sunt pacienți fără bază familială, ajung acolo ori din alte centre, pentru că au împlinit vârsta de 18 ani, ori au fost abandonați de către familii. Nu sunt chiar foarte în regulă din punctul de vedere al susținerii familiale. Mai mult, acești pacienți se agită când schimbă mediul”, explică dr. Raluca Prepeliță.
Conform tulburării, pentru orice noutate le trebuie o perioadă de adaptare mult mai mare. „Sunt ca niște copii care nu au crescut de o anumită vârstă. Capacitatea lor de înțelegere a rămas la 4 ani, 6 ani, 7 ani – chiar dacă au 30 de ani. Iar ei sunt agresivi contra lor sau contra celor din jur”, mai arată medicul psihiatru de la Socola.
CRJ: Beneficiari închiși la izolator, pentru că au fugit
Reprezentanții ONG-ului Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ), care au făcut o vizită de monitorizare la centrul respectiv în 1 septembrie, au confirmat pentru Libertatea o parte dintre lucrurile din raportul Consiliului de Monitorizare.
Au aflat de la beneficiari că cel puțin două persoane au fost închise în izolator, după ce au încercat să fugă din centru: un domn în vârstă, rămas fără locuință, care a ajuns la centru acum câțiva ani, respectiv un tânăr cu dizabilități ușoare intelectuale, venit din asistență maternală. Cât timp au stat la izolator, oamenii își făceau nevoile într-o găleată.
DGASPC neagă folosirea izolării ca metodă de „pedeapsă” în centrele din subordine
Centrul din Mălăiești se află în subordinea Direcției Județene pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vaslui.
Într-un răspuns pentru Libertatea, DGASPC neagă folosirea în centrele din subordinea sa a metodei de izolare a pacienților cu intenția de a pedepsi.
Spune că spațiile de tip izolator sunt utilizate în situațiile epidemiologice sau în crizele de agitație psihomotorie, în vederea consilierii individuale a beneficiarilor sau ca metodă de mediere, însă nu ca „metodă de sancțiune”.
- „În niciun serviciu social din subordinea DGASPC Vaslui nu se aplică măsuri de pedeapsă a beneficiarilor ca metodă de restricționare a libertății de mişcare sau de rezolvare a lipsei de personal”.
- Alocarea unui spațiu cu destinația de „izolator” a fost impusă în pandemie, spațiul fiind utilizat „doar pentru situațiile epidemiologice până la confirmarea diagnosticului”.
- Spațiul mai este folosit „în crizele de agitaţie psihomotorie și în situațiile conflictuale între beneficiari, sens în care se procedează la separarea acestora în încăperi diferite, însoțiți întotdeauna de personal”.
- „Această măsură se aplică în vederea consilierii individuale a beneficiarilor și a medierii episodului de conflict și nu este aplicată în niciun serviciu ca metodă de sancțiune sau «pedeapsă»”, se mai arată în răspunsul instituției.
DGASPC Vaslui mai spune că face lunar monitorizări în centre. Instituția a făcut o vizită la centrul din Mălăiești în iunie, anterior vizitei echipei de la Consiliul de Monitorizare, și a găsit anumite „neconcordanțe”. În acest sens, „s-au dispus măsuri suplimentare de analiză și verificare, precum şi remedierea urgentă a acestora”, mai precizează DGASPC Vaslui.
Instituția nu a semnalat în rapoartele sale nimic despre izolator. Iar „neconcordanțele” semnalate la vizita DGASPC din iunie au fost identificate în continuare și în august, de către echipa Consiliului de Monitorizare.
Ce alte probleme au mai fost identificate de către Consiliul de Monitorizare
- Centrul nu deține licență de funcționare.
„Din discuțiile purtate cu șeful complexului a reieșit faptul că erau demarate procedurile legale în vederea licențierii. De asemenea, centrul nu deține autorizație de securitate la incendiu și, potrivit declarațiilor șefului complexului, aceasta nu poate fi eliberată, întrucât clădirea în care funcționează CabR Mălăiești nu îndeplinește condițiile impuse de legislația în vigoare”.
- Lipsesc psihologii.
Conform datelor din raport, beneficiarii nu dispun de asistent social sau psiholog. Mai există o sală de kinetoterapie și, teoretic, un post de kinetoterapeut, dar nici acesta nu este ocupat.
- Lipsa unui psihiatru.
Dintre cei 52 de beneficiari, 46 au handicap mintal sau neuropsihic.
„Deficiențele mintale, de la ușoare până la grave, sunt de fapt încadrări ale coeficientului de inteligență. Sub o limită a coeficientului de inteligență, se încadrează în aceste deficiențe mintale sau retardare mintală – ușoară, moderată, severă – care sunt însoțite de multe ori de tulburări de comportament, în diferite stadii”, a explicat medicul Raluca Prepeliță.
Conform acesteia, pentru astfel de tulburări este necesară medicație psihiatrică și supraveghere din partea unui medic psihiatru.
În centrul de la Mălăiești însă nu există un medic psihiatru. Există, în schimb, un contract de colaborare încheiat cu un astfel de specialist, care vede beneficiarii o dată la trei luni sau „la nevoie”, spune raportul.
Pe lângă serviciile psihologice sau asistența psihiatrică permanentă care lipsesc, beneficiarii din Mălăiești nu au mai avut parte nici de controale stomatologice din 2020, când contractul cu un medic stomatolog a fost încheiat.
Raportul mai identifică și alte probleme, cum ar fi lipsa de personal, izolarea beneficiarilor de mediul urban, munca la negru pe care o practică în localitate și lipsa unor activități care să le asigure o reinserție socială. În plus, în centru, spațiul este înghesuit, mobilierul vechi, băile degradate, cu mucegai, iar beneficiarii nu au parte de intimitate nici măcar la dușuri.
Ce spune Consiliul de Monitorizare despre raport
Roxana Maticiuc, reprezentant al Biroului de Relații cu Presa, a declarat pentru ziar că, în acest caz, au fost sesizate organele abilitate, inclusiv procurorii.
„Noi am anunțat Parchetul, am anunțat pe toată lumea de unde ar putea veni un ajutor, o inspecție la acest centru, ca să stabilească ei exact ce s-a întâmplat. Am cerut să vedem care dintre beneficiari au fost ținuți la izolator. Cât timp? În ce intervale de timp? Ei spuneau că le dau voie să mănânce și să meargă la baie. Nu ni s-a răspuns la întrebări, pentru că nu există o evidență”, a explicat Maticiuc.
Potrivit ei, izolatorul nu este specific centrelor rezidențiale. Astfel, în opinia Consiliului, legea s-a încălcat, pentru că practica ar fi permisă doar în spitalele de psihiatrie.
„Șefa centrului dă dispoziția de izolare și am înțeles că din lipsă de personal; asta nu este însă o scuză sau o explicație. Dar când am mers noi acolo, nu era nimeni ținut în izolare”, a mai spus Maticiuc.
Psiholog: Primul principiu al medicinei, de a nu face rău, a fost încălcat
Adrian Socol este psihologul Fundației Estuar, cea mai mare organizație non-guvernamentală care oferă servicii persoanelor cu probleme psihice.
Lucrează de 14 ani la fundație și spune că, în acest timp, a fost nevoit să gestioneze situații conflictuale sau de agitație a beneficiarilor fundației, dar calea cea mai potrivită i se pare, în continuare, comunicarea.
„Deseori, una dintre problemele acestor persoane e tocmai izolarea. Dacă aleg să-l izolez, nu fac altceva decât să îi accentuez problemele psihice, o să iasă de acolo cu mai puțină încredere în ceilalți, cu mai puțină disponibilitate de a se conecta. Foarte multe lucruri pot exista în lege, dar ele nu sunt neapărat folositoare pacientului”, arată Socol.
Totodată, el subliniază că, la fel ca în cazul lui Alexandru Găzdac – relatat pe larg de Libertatea -, unde s-a văzut lipsa de formare a polițiștilor în astfel de situații, profesioniștii care lucrează cu pacienți psihiatrici sau cu persoane cu handicap mintal trebuie să aibă parte de traininguri consistente, axate pe comunicarea cu pacienții.
„La Estuar vin 40-50 de oameni zilnic și noi nu dăm tratament, nu avem bodyguarzi, nu avem camere, dar felul nostru de a gestiona situațiile este prin comunicare. În mod normal, ascult persoana, stabilesc raport, empatizez, întreb ce are nevoie. Apoi, negociem. Principiul medicinei este, în primul rând, să nu faci rău. Dacă am băgat persoana în izolare, am respectat principiul? Este evident că nu asta era calea”, a conchis Adrian Socol.
E folosită izolarea în spitale de psihiatrie?
La spitalul de Psihiatrie Poiana Mare din județul Dolj, măsura de izolare a fost aplicată într-un singur caz în 2020, arată un raport al Avocatului Poporului. Măsura de „contenționare” totală sau parțială a fost folosită la 12 pacienți în același an.
La spitalul de psihiatrie Drăgoești din județul Vâlcea, măsura de izolare nu a fost aplicată niciodată în 2021-2022, arată un alt raport al Avocatului Poporului. Unitatea nu dispunea de un izolator. Măsura de contenționare a fost aplicată în trei cazuri în 2021 și la un caz anul acesta, la patul pacienților.
De-a lungul timpului, pacienții din spitalele de psihiatrie din România, au fost supuși unor măsuri inumane, legați cu chingi de TIR, izolați în cuști, abuzați fizic sau sexual de personalul medical.