Ma vad nevoit sa ma adresez dv., ziaristii de la Libertatea, poate ca asa va afla si conducerea Casei Nationale de Pensii de bataia de joc la care suntem supusi noi, pensionarii. Am obosit de cate drumuri si cozi am facut la ghiseele Oficiului sectorului 1 din Bucuresti, pentru a-mi obtine un drept pentru care am muncit zeci de ani ca economist intr-un minister al acestei tari.
Acum, la 68 de ani, gratie unui inspector anonim, m-am trezit ca nu mai am nici carte de munca deoarece, conform spuselor “inspectorului George” (n.b. asa s-a prezentat si asa il cunosc si colegii) nu e de gasit in arhiva. De la inceputul anului am fost de cateva ori la ghiseu ca sa vad ce se intampla cu recalcularea, eu ramanand cu aceeasi pensie de doi ani de zile.
Mi-am luat acest avant, in ciuda discopatiei care ma face sa merg in baston, dupa ce am auzit declaratia ministrului Barbu, pe 14 decembrie anul trecut, cum ca s-a incheiat procesul de recalculare a pensiilor.
Din ianuarie si pana acum am tot facut vizite la sectorul 1, am tot depus hartii, iar intr-un final, pe 25 aprilie, mi s-a spus ca nu au avut posibilitatea sa scrie noua decizie, dar ca nu va mai dura.
Mentionez ca decizia mea de pensionare are nr. 147594/10.09.1998. Atunci am indraznit sa solicit cartea mea de munca, despre care, in urma cu cateva zile, la alta “convorbire” la ghiseu, am aflat, uluit, ca s-a pierdut! Iar audienta la doamna directoare mi s-a fixat pe 3 august! Asadar, pensia nu mi-au recalculat-o, iar cartea de munca nu se mai gaseste.
Vi se pare normal, domnule ministru Barbu, doamna directoare de la Casa Nationala de Pensii, ce li se intampla pensionarilor? Va asigur ca nu sunt un caz izolat, puteti constata asta facand o vizita inopinata la ghiseul “inspectorului George”, in orice zi a saptamanii.
Nu stiu daca mi se va rezolva situatia, dar macar v-am adus la cunostinta cum stau lucrurile pe care nu le vedeti din birourile domniilor voastre. Va multumesc macar pentru atentie!
Dincescu Dumitru,
Bucuresti