Asupra judecătorilor constituţionali apasă o covârşitoare răspundere. O hotărâre judecătorească se ia în litera, dar şi în spiritul legii. Când astă-vară CCR a respins pofta lui Băsescu de a se tăia, fie şi temporar, 15% din pensii, CCR a judecat în litera legii (jurisprudenţa CEDO califică pensia drept un patrimoniu al persoanei), dar şi în spiritul ei (Constituţia prevede obligaţia statului de a asigura un trai decent).

Mai mult, acceptând desfiinţarea unor pensii speciale, judecătorii au avut grijă să se protejeze pe deplin pe ei înşişi şi pe colegii lor magistraţi, invocând practica şi recomandările UE – care-i favorizează – şi şi-au bătut în cuie pensiile ocupaţionale, suportate de Buget. Legea impusă de Boc prin fraudarea grosolană şi sfidătoare a votului de către Roberta Anastase e acum în faţa verdictului suprem al CCR.

O evaluare elementară a prevederilor (mai ales a modului abuziv în care calcularea punctului de pensie a fost decuplată pe jumătate de evoluţia salariului mediu şi supusă grilei mincinoase a inflaţiei oficiale generale) demonstrează că imediat – dar mai ales în perspectivă, afectând deci actuala generaţie de tineri – drepturile pensionarilor vor fi grav lezate. Ca să constate şi să sancţioneze acest abuz, judecătorilor nu le trebuie decât luciditate, o conştiinţă curată şi bun simţ. Le vor avea?

 
 

Urmărește-ne pe Google News