2 comentariiUn cuplu de septuagenari se retrage agale spre casă după plimbarea de dimineaţă prin Parcul Carol. Ea merge cu ajutorul unui cadru metalic. De 65 de ani, locuiesc la casă, în sectorul 4 din Bucureşti. „Pe timpul lui Ceauşescu ne-am încălzit cu lemne, apoi cu petrol, iar acum cu gaze”, își descriu ei istoricul energetic, în sincron.
Apropierea sezonului rece îi cam sperie. Anul trecut, au avut facturi şi de 600 de lei doar pentru gaze. „Acum va fi dublu sau triplu, nici nu ştim”, spune femeia. „Pentru că nu prea mă mişc, trebuie să ne încălzim, n-avem ce să facem”, explică scurt și tranșant nevoia ei. Iar prea multe soluţii nu au. „Ne gândim la redistribuirea resurselor: mai puţină mâncare, o haină în plus, că avem experienţă, ne gândim să renunţăm şi la unele medicamente. Ne rugăm la Dumnezeu să trecem cu bine şi peste iarna asta.”
trăiau în România în martie anul acesta, conform datelor Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Aceștia sunt și categoria cea mai vulnerabilă: peste 42% dintre cei peste 65 de ani trăiesc în sărăcie, potrivit Institutului Național de Statistică.
Mai puține murături
„N-am mai pus nici murături, nici zacuscă, am cam renunţat la conserve, mai ales că au crescut preţurile la toate produsele, la mâncare în special”, spune Maria, în vârstă de 63 de ani.
Locuieşte la bloc, în două camere mici, şi nu ştie încă dacă la iarnă le va încălzi pe amândouă. „Facturile au crescut şi la curent, şi la gaze. O să ţin centrala închisă sau o să-mi cumpăr un calorifer electric. Dar şi ăla încălzeşte doar cât e în priză şi consumă”, încearcă o strategie.
Maria a fost operator chimist la produse farmaceutice, iar acum e pensionară din motive medicale. Totuşi, ca să-şi întregească veniturile, de la începutul anului, e bona unui băieţel în timpul în care părinţii sunt la serviciu. „În loc să stau cu nepoţelul meu, am grijă de el.” Nu e însă primul micuț de care are grijă de când a ieșit la penise. Dacă nu-și găsea de lucru după pensionare, nu se descurca din punct de vedere financiar.
Aşa a reuşit să pună și nişte bani deoparte, iar asta-i asigură un mic confort. Rămâne însă cu teama că va venit curând şi momentul când nu va mai putea munci. „Dacă am să rămân doar cu pensia, va fi vai şi-amar de capul meu! Mă îngrozesc atunci când aud de facturile enorme pe care la primesc unii.”
Unul dintre cazurile mediatizate care au îngrozit lumea este cel din luna iulie, când familia Deac – doi părinți și un copil care locuiesc într-o casă cu două etaje din Săliște, județul Sibiu – a primit o factură de 32.836 de lei la energia electrică, reprezentând o regularizare de patru ani, potrivit publicației locale Ora de Sibiu. „Noi acum trebuie să facem un credit la bancă”, a declarat familia, depășită de costurile acestei facturi.
„Am renunţat la toate distracţiile”
Iulian, 67 de ani, fost inginer la mina Vulcan, se odihneşte pe o bancă, la soarele tomnatic. Locuiește de-o viață într-un apartament cu trei camere împreună cu soția. „E adevărat, folosim doar o cameră. Dar, neavând centrală, nu putem opri încălzirea. Anul trecut, ne-am luat un calorifer electric, dar şi aici e periculos. Că poate depăşim plafonul până la care ni se dă compensare. Aşa că vom fi cu ochii pe consum iarna asta”, spune bărbatul.
Acesta spune că îi e dificil să evalueze care vor fi cheltuielile din această iarnă, nu ştie la ce să se aștepte. „Nu putem să ne facem un buget lunar, nu putem anticipa cheltuielile, pentru că nu ştim niciodată care va fi valoarea facturilor şi a preţurilor. E greu să faci un calcul. Gigacaloria aproape s-a triplat, iar preţurile la alimente cresc de pe o zi pe alta. Azi iau pâinea cu 2 lei, mâine cu 2,2 lei. Ca să nu mai vorbesc de carne, lactate, alimente mai scumpe. În plus, de două luni, medicamentele mele nu mai sunt compensate”, explică bărbatul.
Din 1 aprilie, prețul gigacaloriei a crescut în București de la 143 de lei la 330 de lei.
Astfel, planurile familiei de a economisi sunt mai degrabă generale: „Gătim în casă, pentru că aşa am fost obişnuiţi, mai avem ce lua de la ţară, am renunţat la toate distracţiile, mergem doar la staţiune cu biletele pentru pensionari, încercăm să ne strângem de unde putem. Uşor nu ne va fi, dar n-avem ce să facem. Ai, n-ai, plăteşti.”
„Am trecut prin perioade şi mai grele, ştim cum este”
„Mental, suntem pregătiţi. Financiar, nu prea cred”, glumeşte un cuplu de pensionari care vrea să demonstreze că optimismul le e suficient pentru a depăşi orice problemă. Familia Sasu. El are 70 de ani, ea – 65. Locuiesc la casă în Capitală şi se aşteaptă ca iarna aceasta să le aducă facturi semnificativ mai mari decât în urmă cu un an. Dar încearcă să nu-şi piardă speranţa și spun că vor reuşi să-şi păstreze zâmbetul până la primăvară. Așa au făcut mereu, indiferent de greutăți.
„Veniturile sunt aceleaşi şi probabil că se vor mai subţia, dar, dacă ştii să te chiverniseşti, o scoţi la capăt. Noi nu renunţăm la nimic, dar reducem cantitatea. Cel mai important este să nu intrăm în panică, să ne păstrăm calmul”, spune femeia. „O să fie greu, dragilor, dar aşteptăm ce ne-a mai rămas din viaţă cu oarecare curiozitate şi optimism. Am trecut prin perioade şi mai grele, ştim cum este. Nu spunem că ne bucură ştirile, ne preocupă, fireşte, dar încercăm să ne adaptăm”, o completează soţul său.
Cei doi susţin că sunt consumatori responsabili şi de ştiri, dar şi de energie. Nu îşi fac planuri pentru concedii, recunosc că pensia e „relativ mică”, dar încearcă să nu se sperie. Mai degrabă, războiul din vecini este cel care îi mai nelinişteşte. Dar frigul, economia – nu. „Faptul că mass-media ne încarcă zilnic cu veşti alarmiste nu face bine. Parcă toţi se întrec în nenorociri. Noi încercăm să rămânem raţionali. Până la urmă, nu putem schimba nimic”, încheie septuagenarul.
Şi are şi o rugăminte: „Să priviţi lucrurile echilibrat. E o prostie să spui că nu contează să-ţi fie frig în casă, dar nici să nu fii negativist”.
Bogăția înseamnă să-ți faci calculele bine
Şi doamna Maria Florea, în vârstă de 70 de ani, e preocupată de scumpiri şi de facturi, dar tot reuşeşte să-şi păstreze optimismul. Are şi o strategie: „Vin de pe Rahova în fiecare zi în parc, să mă plimb. Vin cu două tramvaie, vorbesc singură. Biserica e pe primul plan, iar parcul pe locul doi”. Aşa i-a zis odată duhovnicul său, că biserica e pentru suflet, iar parcul e pentru trup, aşa că femeia se străduieşte să nu se abată de la acest sfat.
Iar asta îi dă şi un pic de linişte atunci când se gândeşte la iarna care urmează să vină. „Eu sunt o fire foarte optimistă. Şi-mi spun că ce face toată lumea fac şi eu. Ce să pregătesc mai mult?” Spune că, deocamdată, reuşeşte să se descurce cu plata facturilor. Are o pensie de 2.700 de lei – „nici mare, dar nici mică” –, dar ajunge de la o lună la alta. Cum reuşeşte?
„Eu nu sunt o doamnă bogată, ci sunt foarte calculată. Sunt Balanţă. Şi am fost şi contabil”, explică.
Nu-și mai ia toate medicamentele, ca să facă economie
„Nici ziarul nu-mi permit să-l mai cumpăr”, spune direct doamna Niţu, în vârstă de 65 de ani. „La pensiile pe care le-avem noi, e din ce în ce mai greu cu facturile. Aşa că facem economie: tăiem din medicamente, mâncăm mai puţin, ne îmbrăcăm de la second-hand”. După ce a lucrat ca sudor electric în mina Vulcan, are acum o pensie de 1.600 de lei şi zice că a reuşit să mai pună deoparte în această vară, când a plătit mai puţin la întreţinere. „Pentru noi şi pentru familiile care au copii, e îngrozitor. Copiii nu au de unde să ne ajute, aşa că eşti, practic, singur. Totul e greu. Şi singurătatea, şi lipsa banilor, şi faptul că nu mai am nicio bucurie”, se amărăşte femeia.
„Nu mai ştiu când am fost ultima oară într-un concediu. Acum cinci ani am fost în Grecia, la fiica mea, să am grijă de nepoţică. Mama ei lucra, iar eu am stat cu micuţa”.
În rest, bucuria ei este când mai iese prin parc, ca acum, să stea de povești cu o prietenă.