Documentele, evaluări confidențiale ale armatei asupra a peste 1.300 de rapoarte privind victimele civile, obținute de New York Times conform legii privind transparenţa în administraţii (FOIA), arată cum războiul aerian a fost marcat de informații profund viciate, de tiruri de rachete imprecise şi moartea a mii de civili, între care mulţi copii.
De asemenea, documentele arată că, în ciuda sistemului puternic codificat al Pentagonului de examinare a victimelor civile, angajamentele de transparență și responsabilitate au făcut loc opacității și impunității. Doar în câteva cazuri evaluările au fost făcute publice.
Nicio înregistrare furnizată de raporturile consultate de New York Times nu include o constatare a faptelor greșite sau acțiuni disciplinare. Au fost făcute mai puțin de 12 de plăți de compensare a familiilor victimelor, chiar dacă mulți supraviețuitori au rămas cu dizabilități care necesită îngrijiri medicale costisitoare.
În timpul epocii lui Barack Obama, Statele Unite au schimbat multe dintre trupele sale de la sol cu o escadrilă de avioane conduse de controlori aflați adesea la mii de mile distanță, promisiunea fiind că „tehnologia extraordinară” a Americii va permite armatei să ucidă oamenii potriviți, având cea mai mare grijă posibilă să nu le facă rău nevinovaților.
Dar promisiunile de transparenţă au fost înlocuite cu „opacitate şi impunitate”, adaugă cotidianul, care a intentat mai multe procese Pentagonului şi comandamentului central al armatei americane (Centcom) pentru a obţine aceste documente.
Califatul ISIS s-a prăbușit în cele din urmă sub greutatea bombardamentelor americane. Ani întregi, puterea aeriană americană a fost crucială pentru supraviețuirea guvernului afgan. Și, pe măsură ce numărul pierderilor în lupte în rândul militarilor americani s-a diminuat, războaiele îndepărtate și bilanțul victimelor lor civile au dispărut din mintea americanilor.
Numărul victimelor estimat de Pentagon din rândul civililor este „net subestimat”
The Times a mers pe urma informațiilor din rapoartele analizate și a făcut o amplă anchetă, inclusiv în 100 de locuri unde au avut loc bombardamente cu victime civile.
Cotidianul recunoaște că nu există nicio modalitate de a determina numărul total al morților civili în atacurile aeriene americane în teatrele de război, dar un lucru este cert: numărul victimelor estimat de Pentagon din rândul civililor este „net subestimat”.
Potrivit datelor armatei, 1.417 civili au murit în loviturile aeriene din campania împotriva ISIS în Irak și Siria; din 2018 în Afganistan, operațiunile aeriene ale SUA au ucis cel puțin 188 de civili.
Dar analiza documentelor făcută de The Times a constatat că multe dintre acuzațiile familiilor victimelor civile au fost ignorate sau tratate în mod sumar, cu o evaluare precară. Iar raportarea la fața locului care implică un număr de cazuri respinse, cazuri care nu sunt incluse în arhiva de documente ale Pentagonului, a descoperit sute de decese neînregistrate.
The New York Times notează că războiul care a implicat raiduri aeriene de mare precizie nu a promis că nu vor exista victime din rândul civililor, dar înainte ca o lovitură să fie aprobată, armata trebuie să întreprindă protocoale elaborate pentru a estima și a evita pierderi de vieți omenești din rândul civililor.
Documentele, împreună cu reportajele de pe teren ale The Times, ilustrează numeroasele, adesea dezastruoase, moduri în care predicțiile armatei cu privire la pericolul pentru civili se dovedesc a fi greșite.
Potrivit documentelor Pentagonului, identificarea greşită a reprezentat doar 4% din victime. Dar sondajul de teren al The New York Times arată că identificarea greşită a jucat un rol în 17% dintre incidente şi mai ales a cauzat aproape o treime din decese şi răniţi.
Cu toate acestea, în ciuda acestui bilanț, sistemul armatei de examinare a victimelor civile rareori funcționează ca un instrument pentru a preda sau a evalua vina. Nu numai că documentele nu conțin constatări de abatere sau măsuri disciplinare, dar într-un singur caz există o „posibilă încălcare” a regulilor de angajare în luptă.
Amplul material din New York Times cuprinde mai multe povești concrete cu familii ale civililor uciși de loviturile aeriene americane și despre care nu există rapoarte oficiale. În rapoartele existente ale Pentagonului nu există nicio cercetare disciplinară care să lămurească dacă cineva a fost pedepsit pentru moartea unor oameni nevinovați, care nu erau inamici ai americanilor.