– Figuri horror sculptate şi ascunse sub tencuiala groasă

Biserica fortificată din Richiş a fost construită în anul 1400, mai întâi ca lăcaş catolic, aşa că aceia care au realizat-o nu au făcut economie la decoraţiuni şi la podoabe. Când saşii au transformat-o mai târziu în biserică evanghelică, decorurile opulente nu-şi mai găseau locul şi au fost acoperite cu un strat de var, gros de un deget.


Aceasta este reprezentarea ”Omului verde”, descoperită în Biserica Richiş

Minunile de pe pereţi au ieşit la iveală 500 de ani mai târziu, când sătenii au curăţat cu periile toată tencuiala care le ascundea, la îndemnul unui preot. Atunci au fost descoperite şi figurile umane horror, unele cu coarne, sculptate în piatră în colţurile bisericii. În 1990, când saşii au plecat din ţară, Johann Schaas, unul dintre cei mai vechi locuitori ai satului, a fost numit curator al bisericii din Richiş. ”Primul meu gând a fost să aflu unde sunt figurile ascunse şi ce reprezintă ele. Am găsit foarte multe, unele cu coarne, altele purtând frunze. Atunci le-am botezat „drăcuşori” ”, ne-a povestit bătrânul domn Schass (78 de ani, foto dreapta).


Când priveşti atent aceste sculpturi realizezi că au tot forma unei feţe

Nouă ani mai târziu, a reuşit să dezlege misterul. ”O turistă din Elveţia, care studiase la facultate acest stil de artă, mi-a spus că figura cu frunze reprezintă o zeitate celtică numită Omul verde sau Grunemann, un fel de talisman care te apără de duhurile rele şi le spune oamenilor să păstreze pământul aşa cum e dacă vor să supravieţuiască. De atunci nu le-am mai zis drăcuşori, ci omuleţi verzi”, ne-a dezvăluit Schass.


Iată o altă figurină stranie din interiorul bisericii fortificate

– Una dintre statui poartă haine şi desagă

Altarul reprezintă însă cea mai frumoasă parte a bisericii. Icoanele pictate pe el şi care întruchipează scena răstignirii lui Iisus sunt străjuite de sculpturi spectaculoase, de chipuri de îngeri şi de ornamente extrem de fine. De o parte şi de alta a lui tronează însă două statui impresionante: cea a Sf. Ioan Botezătorul (în stânga) şi cea a Sf.Pavel (în dreapta).


La mâneci se vede foarte clar că statuia Sf. Ioan Botezătorul poartă haine

Prima e însă cu adevărat deosebită. Potrivit lui Johann Schass, aceasta a fost îmbrăcată de localnici şi de unul dintre preoţi şi i s-a pus şi o desagă, în urmă cu peste 100 de ani, pe motiv că femeile venite la biserică nu erau atente la slujbă, ci la formele statuii care, pe atunci, era acoperită sumar, doar cu o bucată de piele, în jurul brâului.


Statuia Sf. Ioan Botezătorul, din partea stângă a altarului a fost îmbrăcată ca să nu mai distragă atenţia credincioaselor, în timpul slujbelor

Dovada: hainele de pe statuia Sf. Ioan Botezătorul se mişcă precum un carton, în timp ce ale Sf. Pavel sunt sculptate, ca şi statuia.

– În loc de mătănii, păcătoşii făceau găuri în pereţi cu degetul

Oamenii locului nu aveau nici pic de milă faţă de păcătoşi şi îi pârau imediat la consiliul bisericii, care îi pedepsea punându-i să stea în genunchi duminica, la intrarea în lăcaş şi să răsucească degetul mare pe perete, câte o zi întreagă. Astfel, cei pedepsiţi erau daţi ca exemplu întregului sat. Gropiţele lăsate de degetele lor răsucite de mii de ori, se văd şi acum pe coloanele care străjuiesc intrarea principală a vechii biserici.


La intrarea in biserică, pe ambele laturi, se văd găurile lăsate de degetele enoriaşilor păcătoşi din Richiş

Fotografii: Corina Rob

 
 

Urmărește-ne pe Google News