O stire ciudata „a curs” joi pe doua agentii de stiri: „Premierul Adrian Nastase a oferit ziaristelor acreditate la Guvern martisoare din aur, comandate special de doamna Nastase la Monetaria Statului”. Ca sursa a informatiei era citat tocmai consilierul premierului pe probleme de presa si imagine. Pana aici nimic deosebit, daca s-ar fi referit la „Adrian Nastase sultanul Bruneiului” si nu la premierul Romaniei, care ofera martisoare de aur in ziua in care toti profesorii sunt in greva cerand 250.000 de lei in plus la salariu. Era normal ca un ziarist sa fie scandalizat de un asemenea gest, care semana pe undeva cu „spaga” de doua milioane de lei oferita cadou de Craciun de Ministerul Muncii. Am verificat insa informatia difuzata si am aflat ca nu era reala. Martisoarele nu erau din aur, ci normale, din metal banal. A fost un simplu gest al premierului, un mic cadou, simbolic, pe care orice barbat care se respecta il face reprezentantelor sexului frumos, cu ocazia zilei de 1 Martie. Tributar unei mentalitati preluate din regimul trecut, respectivul consilier a considerat ca e mai bine sa „umfle” valoarea cadoului, considerand ca astfel ii face „sefului” un serviciu de imagine. Dar ce ar fi spus premierul daca a doua zi ar fi aparut in ziare o stire de genul: „Adrian Nastase a mintit. A oferit ziaristelor martisoare de tinichea, spunand ca sunt de aur. Halal premier!”? Ar fi sesizat oare ca pentru un demnitar e mult mai util un consilier onest decat un lustragiu asa cum sunt multi din cei care-l inconjoara?